Lena Constante: Cu o lună înainte de arestarea noastră, Pătrăşcanu a venit la mine acasă mai devreme faţă de ceilalţi cu care trebuia să se întîlnească şi mi-a spus că situaţia noastră este foarte grea şi că nu vrea să fim tîrîţi şi noi în această situaţie. Cu doi ani înainte mi-a spus că o să se termine rău. „Dacă mă menţin e că poporul ţine cu mine dacă nu, de mult eram arestat“. Lucrurile acestea nu le puteam declara. Nu ştiam dacă ancheta se face obiectiv, în schimb cînd am văzut că nu se face sincer, nu am putut să spun nimic. Aveam probleme veşnic şi nu puteam să schimb un cuvînt în anchetă.
În ziua cînd Ana Pauker a fost numită ca ministru de Externe, el era la mine acasă şi spunea că nu se duce la instalarea ei deoarece ea făcea parte din echipa care a venit din Uniunea Sovietică şi „nu ştiu ce gînduri are“.
Tov. Puţuri: Ce vedea el în ansamblul?
Tov. Lena Constante: Neatîrnarea; mai avea ceva pentru care a fost criticat de conducerea partidului. El îmi spunea c㠄România are puţini comunişti. Adevărul era că înainte de război am fost o mînă de oameni sinceri şi am fost obligaţi să ne căsătorim cu evrei. Pur şi simplu nu aveam de unde să alegem. Eu nu puteam să mă căsătoresc decît cu o comunistă care era evreică“. După 23 August partidul a căpătat publicitate. După războiul partidul trebuia să facă eforturi măreţe, să se menţină în opoziţie, să-şi păstreze prestigiul, să nu se compromită. Pătrăşcanu era pentru un mers mult mai încet, nu pentru prinderea cu arcanul a membrilor de partid. El spunea că trebuie mers mai încet, pentru că oamenii sînt dornici să vină cu noi şi să nu facem greutăţi din aceasta. Nu ştiu dacă a ajuns la discuţii aprinse din acest punct de vedere. Acestea ce vă spun sînt lucruri care mi le spunea Pătrăşcanu la mine acasă.
Tov. Gh. Stoica: Faţă de partidele „istorice“ cum se manifesta?
Tov. Lena Constante: Susţinea că ar trebui să treacă doi-trei ani şi pe urmă să se treacă la dizolvarea lor, adică în momentul cînd Partidul Comunist Român dispunea de toate forţele. Dacă a avut legături intime cu aceste partide împotriva partidului comunist, asta nu am auzit-o niciodată. Nu pot afirma asemenea lucruri.
După cîte îmi reamintesc, s-a întîlnit cu un grup de oameni la mine acasă, nu pentru spionaj, ci pur şi simplu a vrut să se informeze şi s-a informat.
A avut o idee în sensul cum se va termina războiul pentru a nu trece prea tare de partea Uniunii Sovietice şi a părăsi independenţa naţională. Eu cred că de aceea s-a întîlnit cu aceşti doi americani, să vadă cum va fi după război, să apere independenţa României. Repet, numai şi numai pentru a se informa. Nu mi-a prezentat această întîlnire. Discuta într-o seară cu Zilber şi spunea că vrea să discute cu nişte oameni şi să se informeze şi dacă n-ar putea veni la mine acasă. Eu nu am ştiut dacă este ceva deosebit. Nu am stat de vorbă cu englezii aceştia pentru că vorbeau englezeşte şi această limbă nu o cunosc. Eu am auzit de la ei nişte vagi probleme, nu puteam refuza, deoarece aveam deplină încredere. Nu puteam să pun la îndoială aşa cum nu pun nici astăzi. Acuzaţiile aduse la proces nu le-am ştiut niciodată. Cred că ele vin de la Zilber. La rechizitoriu am aflat unele lucruri pentru prima oară de care nu am ştiut niciodată. Acolo am aflat că Lucreţiu Pătrăşcanu este arestat, că a vrut să elibereze pe diferiţi tovarăşi din puşcărie, că ar fi ost tot timpul războiului agent englez.
În timpul cît am fost la anchetă am avut voie o perioadă să scriu şi să pictez, să fac ilustraţie dar după aceea lucrările mi-au fost arse.
Tov. Răduică Grigore: De care anchetator?
Tov. Lena Constante: De acela cu ochelari. A fost cel mai tare dintre toţi. L-am întîlnit într-una din zilele trecute pe stradă şi i s-a oprit respiraţia. Am auzit că stă prin cartier. Era neplăcut. Odată mi-a arătat fotografia lui în costum de box, mi-a povestit de copilăria lui. Suna mereu telefonul şi îşi dădea întîlnire. Nu s-a purtat rău, dar m-a minţit şi şi-a dat cuvîntul de comunist. Mi-a cerut să dau declaraţii că am făcut spionaj. Odată am inventat despre Zilber lucruri pe care nu le putea crede nimeni.
Am spus multe lucruri pentru că mi-au fost zdruncinaţi creierii. - Nu ştiam ce să mai spunem şi totuşi s-a consemnat. Acest sportiv a reuşit să-mi spună că îşi dă cuvîntul de onoare că dacă îi dau o simplă declaraţie de spionaj, sînt liberă. A fost atît de şmecher pentru că şi-a dat seama că trebuie să mă lucreze şi a trimis pe o femeie gardiană - cea mai rea - să se intereseze dacă am schimburi, cărţi, dacă am hainele mele şi am iscălit.
A doua zi m-a chemat din nou. Atunci i-am spus că încă nu am ajuns acasă. I-am cerut să-mi dea o bucată de hîrtie şi atunci am scris că retractez tot ce am scris pînă atunci.
Tov. Gh. Stoica: V-a cerut să spuneţi adevărul?
Tov. Lena Constante: Poate nu am fi spus şi întîlnirea cu americanii, dar şi acelea le-am auzit din declaraţii. Am văzut că şi Lucreţiu Pătrăşcanu scrisese şi dorea să spună adevărul. Dacă ar fi spus Zilber s-ar fi aflat mult mai înainte.
Tov. V. Patilineţ: Aş dori să vă întreb cu ce impresie aţi rămas dv. după amalganul acesta şi tot ce s-a săvîrşit peste tot, prin ce aţi trecut şi cîţi au fost sacrificaţi, care este convingerea dv. de unde a pornit?
Tov. Lena Constante: Convingerea mea este personală. Părerea mea este că de la două lucruri. Prima: Influenţa puternică pe care Uniunea Sovietică a avut-o şi că s-a sprijinit pe Pătrăşcanu, care a cîştigat simpatia poporului; Partidul Comunist prin el şi prin aceasta Uniunea Sovietică. Cînd s-a văzut că este prea simpatizat, s-a căutat înlăturarea lui. Eu cu ideile mele mici, îmi închipui că nu ar fi putut să-l înlăture dacă în Partidul Comunist Român nu ar fi existat elemente în calea cărora stătea Pătrăşcanu şi dacă nu s-ar fi găsit oameni importanţi în partid, care să-şi înlăture încet, încet toţi tovarăşii ca să se menţină. Eu merg mai departe şi spun: care s-au menţinut într-o anumită politică stalinistă şi cred că s-a întors puţin faţa în momentul cînd acesta s-ar fi clătinat dacă era stalinist. Cînd am auzit că nu mai este nici Ana Pauker şi nici Vasile Luca, am rămas pur şi simplu uimită. M-am întrebat: toţi sînt trădători şi nu există nici un element cinstit? Nu ştiu dacă nu pot să cred că Partisul Comunist Român a fost condus numai de trădători. Ştiu că Lucreţiu Pătrăşcanu a fost un sincer comunist,
devotat, nu ştiu dacă ar fi putut fi acuzat că este un trădător, un agent al siguranţei, şi spion englez. Nu ştiu ce au făcut ceilalţi. Stau la îndoială.
Acum cîţiva ani în urmă cînd am auzit că Gheorghiu Dej a murit, am spus soţului că de acum sper. V-am spus tot ce cred. Cînd a venit tovarăşul Nicoale Ceauşescu i-am spus soţului că  fruntea dînsului seamănă cu a lui Pătrăşcanu.
Mama mea era foarte curajoasă. A cerut o audienţă la Gheorghiu-Dej, data nu o cunosc. Nu i s-a aprobat, dar după multe cereri de audienţă, a fost primită de un secretar şi a spus că vrea să ştie ce face fata ei. I s-a spus, cum de îndrăzneşte să se intereseze de elemente care fac parte dintr-un proces statal. Mama mea s-a înfierbîntat şi a spus: să mă puneţi şi pe mine lîngă fata mea pentru că nu mi-e frică. În schimb mi-a fost tare frică că îl va aresta pe tatăl meu.
Tov. V. Patilineţ: Dacă vă reamintiţi în acea perioadă ancheta, în numele cărei persoane îşi îndreptau atenţia cînd vorbeau de partid.
Tov. Lena Constante: Vorbeau de interesele partidului, în numele partidului.
Tov. V. Patilineţ: Nu aţi avut impresia că este o anchetă a unui organ de stat care vorbeşte în numele unor legi sau numai în numele partidului?
Tov. Lena Constante: Aţi văzut şi la proces cîte se spunea în numele partidului. Se spunea că nu dă voie să se întrebuinţeze aceste cuvinte, dar toţi dintre ei spuneau cum să vorbesc. Procurorul nostru a fost un oarecare Roşianu care a murit (Rosman Rudolf .n.n).
Tov. V. Patilineţ: Ce se discută în rîndul populaţiei?
Tov. Lena Constante: După ce a apărut „Magazinul istoric“ toată lumea care mă cunoaşte şi a citit această revistă, îmi spune „Vă reabilitează“. Pe urmă mi s-a spus că lui Pătrăşcanu i-a apărut fotografia la Muzeul de istorie a partidului.
Tov. V. Patilineţ: A apărut după ce noi am clarificat situaţia.
Tov. Lena Constante: Tot timpul mi se spune că se reia procesul. Eu nu ştiu nimic. Toată lumea vorbeşte. Toată lumea spune c㠄aţi stat de pomană la închisoare“. După ce am auzit din închisoare situaţia, mulţi refuzau să creadă  că Pătrăşcanu a murit. Mi s-a spus că la proces ar fi fost fără picior. Toată lumea spune că ar fi avut o operaţie şi a rămas fără un picior. Mie nu mi s-a părut adevărat acest lucru. - Acestea sînt zvonurile care circulă.-
Am auzit că lumea spune că Lucreţiu Pătrăşcanu dacă nu ar fi murit, l-ar fi scos la lumină. Am auzit o chestiune: că la ţară se vorbeşte că Nicolae Ceauşescu este o nouă apariţie a lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Foarte multă lume, în special tineretul nu mai ştie de Lucreţiu Pătrăşcanu.
Tov. V. Patilineţ: Ce impresii aveţi dspre calităţile pe care le-a avut Lucreţiu Pătrăşcanu? Ce consideraţi că merită să fie ilustrat ca personalitate, ca om, profilul moral şi politic?
Tov. Lena Constante: Inspira multă stimă şi respect, avea multă demnitate şi dragoste pentru Partidul Comunist Român. Era absolut sincer.
Tov. Răduică Grigore: Această părere şi apreciere, tovarăşa şi le-a redat pe hîrtie.
Tov. Lena Constante: Era comunicativ, însă cînd vorbea într-o sală - cum am avut ocazia să-l ascult şi l-am asistat - era captivant. Am fost la Cluj şi am văzut că acolo a avut o atitudine justă. Era popular. El a spus printre altele: „Să nu se ascundă sub steagul maghiar şovinismul“. Pe parcursul acestui drum el s-a dus şi la tribunalul nou înfiinţat şi a luat diferite măsuri. La Cluj în acele zile, erau puţini români şi foarte mulţi unguri. Ori în aceste zile în care a vorbit, unde era toată intelectualitatea  clujeană. Atunci el a ţinut acest discurs în care a spus printre altele: „Nu uitaţi că vă vorbesc ca comunist, dar şi ca român“. I s-a spus că nu a vorbit de bandele lui Maniu. Cred că nu era cazul. I s-a cerut după aceea să-şi facă autocritica despre discurs. Dacă s-ar fi făcut acest lucru atunci, era un mare rău. I s-a cerut să facă în „Scînteia“ o autocritică, dar nu a vrut să
facă aşa ceva, pentru că ar fi stricat totul.
Tov. Răduică Grigore: A făcut o autocritică restrînsă, dar nu pentru presă.
Tov. Lena Constante: El a vorbit pentru a cîştiga oameni de partea comuniştilor.
Ar mai fi o problemă cu banii, despre care s-a vorbit aşa de mult. Cînd a făcut prima conversiune, nu avea în cunoştinţă valoarea banilor, nu ştia ce înseamnă acest lucru. De fapt a fost foarte sărac, dar şi darnic. Îmi aduc aminte cînd s-a dus la Snagov, a trebuit să achite nişte bani pentru o reparaţie la vilă. El a plătit mai mult decît făcea. Atunci i-am spus: „De ce nu te interesezi ce valoare au banii pentru că oamenii vor spune la un moment dat: iată ce bani mulţi au comuniştii ăştia“. Cînd a făcut legea chiriilor, m-a întrebat: cum vi se pare, e mult sau puţin, pentru că nu avea noţiunea de valoare a banului. Nu era interesat pentru bani.
Tov. V. Patilineţ: V-aţi întîlnit cu Elena Pătrăşcanu?
Tov. Lena Constante: M-am întîlnit, dar nu aş vrea să mă mai întîlnesc. Mi-a părut rău atunci cînd a fost eliberată a venit la mama mea să-i spună că trăiesc. Mama mea a avut un şoc cînd a văzut-o pe ea şi pe mine nu. În 1956 a venit în Bucureşti. Ştiu precis pentru că în noaptea plecării ei, am auzit că va fi graţiată. Cu trei luni înainte i s-a permis să lucreze în cameră; i s-a dat pămînt pentru a putea să modeleze şi i s-a permis să primească un pachet de acasă. Noi eram în cameră patru deţinute politice, eram pe o aripă cu pereţi de lemn, care ne despărţeau. Alături de noi erau două străine. Într-o noapte am auzit că s-a deschis uşa la Elena Pătrăşcanu şi că a plecat. - Cu două luni înainte am văzut-o într-un hohot de plîns în timp ce venea de la baie şi dintr-o conversaţie am auzit că i s-a spus de una din miliţiene că a fost omorît soţul ei.
Tov. Gh. Stoica: Nu s-a ştiut acest lucru?
Tov. Lena Constante: Nu s-a auzit nimic. Nici eu şi nici soţia lui nu am auzit nimic. Atît am ştiut cînd eram la proces ni s-a spus că mîine se va da sentinţa.
Tov. Vasile Patilinet: A fost executat a treia zi.
Tov. Lena Constante: Nu ştiu de ce a fost aşa de secret. Nu a transpirat nici un fel de zvon. În închisoare nu am auzit şi nimeni nu ne-a spus că a fost executat. Mama mea a aflat din ziare şi a păstrat o bucată de hîrtie şi aşa am auzit doar că sînt condamnată la 12 ani.
Tov. Gh. Stoica: Ce atitudine avea Pătrăşcanu la proces?
Tov. Lena Constante: Avea o atitudine de nedescris. Niciodată nu am auzit aşa ceva. La proces a avut o voce violentă, tras la faţă, aproape încordat. Faţă de Zilber a spus că: „Bestia asta e de vină“. Era şi unul Ştefănescu, un director. Timp de trei luni de zile mi s-a spus cine este dar pe care nu l-am cunoscut. Cînd s-a vorbit de Ştefănescu că a avut întîlnire, acest Ştefănescu îi spunea lui Pătrăşcanu: „Da, spune domnule Pătrăşcanu
că nu este adevărat“. S-a citit la proces o hîrtie în urma căreia Pătrăşcanu a spus că nu răspunde la nici o întrebare. Ştefănescu îi spunea mereu: „Domnule Pătrăşcanu, spune domnule că nu te-am cunoscut, că nu-i adevărat“ şi atunci Pătrăşcanu a spus: „Nu-i nimic adevărat. Toate sînt nişte minciuni. Uite bestia asta este care a spus şi bestia asta este Zilber“. A fost cutremurător pentru mine. Era foarte dîrz. Era timpul acuzat de un
procuror şi atunci Pătrăşcanu a spus: „De ce nu spui că l-am împuşcat şi pe tatăl meu?“
În sală nu ştiu cine era că se rîdea mereu. Am observat că erau multe microfoane şi fotografi care căutau să ne fotografieze. Eu mi-am pus privirea în tavan. Tot timpul s-a filmat.
Tov. V. Patilineţ: Nu avem filme ci avem imprimat pe bandă de magnetofon toate cuvîntările.
Tov. Lena Constante: A doua zi mi s-a spus că se va prezenta un avocat. Ce putea să ştie el? Nici nu ştiu cine a fost avocatul.
În timpul procesului i s-a interzis lui Pătrăşcanu să arate cîte ceva. Mi se pare că Zilber a răspuns că: „Păcat că prietenul meu Pătrăşcanu are părerea aceasta“. Atunci Pătrăşcanu a spus: „Nu-ţi dau voie să vorbeşti“.
Ştiţi care este zvonul? Că Zilber a primit de la partid suma de 4.00 lei şi că a primit sarcina de la partid să scrie un articol în ziar. Lumea îmi spune că nu îl vede pe Zilber.
Tov. Guina: Nu aţi terminat cu Elena Pătrăşcanu, în sensul că nu vă vedeţi.
Tov. Lena Constante: După două-trei săptămîni de la sosirea mea, i-am făcut o vizită lui Elena Pătrăşcanu. Era bine. Se măritase. Am stat zece minute. Am avut cu ea o singură legătură la Miercurea Ciuc prin perete. Nu ştia rechizitoriul pentru că ea a fost doar martoră la proces. A fost acuzată în lotul 2. A fost adusă ca martoră pentru mine ca să poată vorbi de Pătrăşcanu. În prima zi la rechizitoriu mi s-au adus doi martori, pe ea şi pe Vulpescu pentru şedinţa din casa mea, dar nu s-a întrebat nimic despre mine, ci numai despre Pătrăşcanu. Declaraţia lui Vulpescu a fost piatra de acuzaţie de spionaj. De fapt acesta nu avea nici un amestec în problemă. Acesta de fapt era căsătorit cu fosta soţie a lui Victor Brauner. Personal nu îl cunosc. A sta la puşcărie nevinovat. Soţia lui fiind evreică, a plecat în Israel. După 23 August s-au întors în ţară şi i-a spus cuiva că la Ierusalim l-a văzut pe Nicol. Eu am primit trei-patru mesagii că sîntem sănătoşi şi bine. Ei au căutat foarte mult să mă descurajeze. Cum pot să spun că Nicol a vrut să se căsătorească cu mine? Erau argumente banale, grosolane, copilăreşti.
Lucrurile importante le-am vorbit prin perete cu ea la Miercurea Ciucului. Am stat trei zile de vorbă cu ea. Timp de şase ani nu am vorbit cu nimeni.
Cu Zilber am vorbit prin ţeava caloriferului. Toată noaptea mi-a spus despre proces şi mi-a făcut o impresie groaznică. Pe urmă am vorbit cu ea şi i-am spus de ce a fost acuzat Andrei. I-am spus că a vrut să-şi scape tovarăşii. Am fost prinse în timp ce vorbeam şi am fost despărţite. După aceea am stat în celulă cu două persoane faţă de care nu puteam să discutăm şi ca atare nu am mai avut nici o conversaţie. Cînd am văzut-o aici, era căsătorită. I-am spus: Saşa nu mai are rost, de acum, pentru că eşti căsătorită şi nu mai are nici un rost să ne întîlnim, faţă de care ea a înţeles. Ne-am mai întîlnit de două ori într-un hol la teatru. Avea un temperament curios; era foarte, foarte plăcută, dar avea şi o parte a ei cu care nu mă împăcam întotdeauna. E vorba de rigiditate. Am zis: să fie sănătoasă şi la ea acasă.
Tov. V. Patilineţ: Referitor la regimul din închisoare aţi remarcat vreodată că era deosebit faţă de unul sau altul care era legat de procesul Pătrăşcanu, intenţia chiar de a creia un regim de exterminare?
Tov. Lena Constante: Nu am fost cu lotul Pătrăşcanu pentru că majoritatea erau bărbaţi. Am fost cu Elena Pătrăşcanu şi Victoria Sîrbu. Am cunoscut-o pe Victoria Sîrbu după proces în duba care ne-a dus la Miercurea Ciuc. Cînd am ajuns la Miercurea Ciuc, după ce procurorul mi-a spus să nu am nici o grijă că voi avea de lucru, cerînd să lucrez în meseria mea, mi-a spus de Mislea şi deci să am răbdare că regimul de penitenciar este mai liber. Dar am ajuns la Dumbrăveni şi am stat singură într-o aripă care era pe trei etaje, tăiată de fiecare dată la mîncare. Nu aveam o haină pe mine, era un palton departe şi trebuia să strig să-mi dea şi mie de mîncare. Au fost lucruri grele. După două săptămîni m-am certat cu ajutorul de comandant. După ce am fost prinsă că am vorbit cu Elena Pătrăşcanu, am fost dusă de acolo. După 2-3 luni de zile cînd mă întîlneam cu comandantul, ceream să fiu dusă la femei. Mi se spunea că nu se poate şi atunci am declarat că vreau să fac greva foamei şi cer să fiu dusă să stau împreună cu femeile, să am legătură cu femeile. Ştiam că atunci cînd vrei să faci greva foamei, se mai discută cu tine, se caută să te convingă să renunţi, poate şi se mai îndeplinesc unele dorinţe, dar de data aceasta am văzut că mi-a adus foarte repede o hîrtie pentru a scrie că vreau să fac greva foamei. Eu ştiam că acesta este cel mai puternic mijloc de indignare, dar a fost primit cu multă satisfacţie. Probabil că ei voiau să mor.
Nu am avut asistenţă medicală. Aceasta era foarte aproximativă, doctorul venea dimineaţă la uşa celor trei TBC-iste - cu una din ele am stat în aceiaşi celulă - şi întreba ce vor. Cu mine nu vorbea de loc. După ce am avut optimizia şi am dat sînge timp de două săptămîni, nu a venit medicul. Cînd a venit mi-a făcut 10 injecţii şi mi-a dat un regim medical pentr 2-3 luni care consta în afară de mîncarea obişnuită - în fiecare zi o lingură de undelemn, o bucată de marmeladă, 5-6 bucăţi de zahăr şi 5 căniţe mici de lapte pe săptămînă; pe cînd TBC-istele de lîngă mine, primeau o jumătate de kg de lapte zilnic. După o lună şi jumătate mi s-a tăiat acest supliment. L-am chemat pe doctor şi i-am spus: „Dumneavostră îmi tăiaţi regimul fără să mă ascultaţi? De unde ştiţi că sînt bine?“ Mi-a spus că în cabinetul lui medical este foarte frig şi nu vrea să răcesc. Aceasta era la Dumbrăveni. Am ajuns la Miercurea Ciuc, în 1956 şi am stat pînă în 1958 fără regim medical şi în tot timpul acesta puteam să număr cîte injecţii mi s-au făcut.
Atunci cînd am avut o criză de colibaciloză mi s-a dat un gram de streptomicină şi am tremurat mai departe pînă mi-a trecut. Am observat că altora li se dădeau alt tratament decît mie. Cînd eşti singur în cameră ai mai puţină mîncare decît la comun. La comun îţi aduce un hîrdău din care mai rămîne. Mirosul de brînză cu macaroane mă îmbolnăvea. Eu am suferit foarte mult de foame. De-abia în 1958 cînd eram convinsă că trebuie să fiu eliberată pentru că a început să vină politicul să se intereseze de mine şi
mi se dădea supliment de mîncare şi îmi spunea: „Ce-ai zice dacă te-ai duce acasă?“ I-am spus că face glume şi după asta a mai trecut o săptămînă şi la o plimbare i-am zis: „Aţi văzut că tot aţi glumit?“ şi mi-a spus că nu glumeşte.
După aceea a venit la mine un colonel, în celulă şi mi-a pus cîteva întrebări, fără importanţă. Am auzit că ăsta a venit special să mă vadă, să mă întrebe de sănătate.
Tov. Gh. Stoica: După condamnare aţi suferit constrîngeri, bătăi?
Tov. Lena Constante: Nu. Înainte de a-mi spune procurorul seara, am ştiut că sînt condamnată, deoarece seara mi-au luat pantofii, ciorapii, batista şi am primit o zeamă de mazăre şi o bucată de mămăligă de care nu mîncasem niciodată. Atunci am ştiut că totul a fost o minciună şi aşteptam să mă anunţe. Nu m-au chemat. Am mai stat o săptămînă la Malmezon cu mîncarea aceasta şi am cerut să ajung la anchetator. M-a primit şi i-am spus: „Ce s-a întîmplat cu tot ce am lucrat“, la care mi-a spus că le-a ars.
După aceea m-au dus la celulă şi mai departe la Dumbrăveni. La o lună şi jumătate am mai avut o anchetă cu Melanova dar nu ştiu nimic despre ea. Am avut un tratament cu totul special pentru că mi s-au întîmplat două lucruri în puşcărie - importante pentru mine - şi în loc să mă dezechilibreze, m-au întărit. Era un cuib de rîndunele pe geam, cărora le dădeam de mîncare şi mi l-au distrus; mi-au luat ochelarii. Cînd am ajuns la Dumbrăveni mi s-a citit regulamentul. Vorbeam de al doilea lucru. Aici în faţa geamului erau doi pomi. Era, poate o satisfacţie sufletească căci în pomul acela mai erau păsări, mai cîntau şi timpul trecea. După vreo 3 zile a intrat în celulă un politic, s-a uitat pe geam şi după o jumătate de ceas, au fost tăiaţi amîndoi copacii şi au fost puse zăbrele la geam. În urma acestui gest, am început să plîng şi eu şi Elena Pătrăşcanu. Am chemat pe politic şi l-am întrebat de ce face aşa ceva. Pentru aceasta am spus că la noi
a fost ceva special.
Tov. Răduică Grigore: În 1960 a mai stat cineva de vorbă cu dumneavoastră?
Tov. Lena Constante: A fost mai grav pentru că mi s-a cerut în primul rînd să dau dovadă să mă elibereze cu 6 luni înainte. Că dacă vreau să mă reabilitez, să-mi supraveghez colegile şi să le raportez lor situaţia.
Le-am spus că nu pot să fac aşa ceva. La sfîrşitul convorbirii, acest domn s-a inervat şi mi-a spus că nu am să ies din puşcărie că am să capăt încă şase luni şi că pe dosarul meu va scrie „duşman“. Ori eu ceream mereu comandantului să fac o cerere ca la cele 6 luni dinainte să mi se socotească. Părinţii mei făcuseră o cerere şi li se acordase. Legea
prevedea aceasta, dar ei nu au vrut să-mi ia în consideraţie acest lucru. În urma unei greve mici făcută mai ales pentru o femeie bolnavă ca să-i dea asistenţă medicală, mi s-a spus că peste trei luni voi ieşi din închisoare.
Tov. V. Patilineţ: Aveţi păreri despre Zilber în legătură cu poziţia pe care a avut-o faţă de Pătrăşcanu, sau altceva?
Tov. Lena Constante: Nu pot să spun. Nu ştiu. Nu am nici un fel de dovadă. Îi dau circumstanţe atenuante. Poate că Zilber nu a ajuns la minciună decît sub teroare, poate pînă cînd a făcut declaraţia Pătrăşcanu, a avut altă atitudine. În proces îi dau circumstanţe atenuante din moment ce am spus că sînt spioană. Ceea ce am spus nu era decît de a atrage greutăţile asupra mea, pe cînd Zilber a spus lucruri grave despre
alţii, din moment ce el a spus că am făcut spionaj, că am fost la Constanţa, unde de fapt nu am fost, plus ce am mai auzit la proces.
La penitenciar se lăuda că el a făcut acest proces pentru că i-a cerut partidul şi va mai face dacă partidul îi va cere. Atitudinea de la penitenciar m-a întărit în tot ce a fost. Chiar şi acum în libertate s-a lăudat. Spunea: „de ce să mor eu şi nu el, pentru că el intra şi aşa; eu fără el nu intru“. Cînd am văzut scrisul lui Pătrăşcanu parcă nu îmi venea să cred. Am impresia că Zilber a fost agent şi mai înainte.
 
 

Rubrica Document este realizată cu sprijinul lui Marius Oprea