Alexandru Vakulovski
Viața într-un borcan de cafea
 
 

cavalerul mergea pe stradă rupîndu-și pieptul și apoi băgîndu-și aerul în plămîni. gura nu-i putea acoperi satisfacția de la gustul lui bolnav de aer. cavalerul pășea glorios pe stradă în timp ce toate mașinile troleibuzele... se opreau și îl salutau. cavalerul își rupea venele și le arunca oamenilor în loc de autografe. venele erau putrede și viermănoase și oamenii aplaudau țipau bis și se grăbeau să le strîngă în timp ce ele se îndreptau spre cer. cavalerul își rumega limba și striga aer aer și oamenii îi cărau cu gălețile aer. era un cavaler rătăcit un cavaler mort și oamenii se străduiau să-l țină cît mai mult în preajma lor. mergea gol pe pămînt în timp ce organele i se fărîmițau curgeau și apoi se întorceau iarăși foarte diferite din ce în ce mai moarte și lipicioase. doar sexul îi creștea și rămînea fidel. cavalerul înainta țipînd și împrăștiind mortăciuni. în urma lui alerga un adevărat cal mort de cavaler cîntînd predici religioase și mîncînd lăzi după lăzi de înghețată. atunci apăru un cîine micuț cu botul plin de sînge oamenii intraseră de frică toți în pămînt. cîinele sări la pieptul cavalerului îl rupse scutură din cap și aerul se umplu cu bucățele din pieptul cavalerului. cînd cîinele se pregătea de un nou salt cavalerul trase aer în piept înghițind cîinele și continuînd să înghită flămînd aer. apoi scuipă cîinele mort jos cîinele care se scutură ascunzîndu-și coada acolo unde îl lipsea sexul. în timp ce cîinele fugea mîinile oamenilor ieșeau din pămînt aplaudînd ridicîndu-se lent spre cer

carlos ieși în coridor se uită prin părți și apoi intră în baie. nu eram nici acolo deși nu aveam cheie ca să ies nu aveam unde să stau fără să mă observe el. stăteam închis de bună-voie în dulap și foarte straniu priveam cum mă caută tot ce face el de pe pereții dulapului. atunci mi-am amintit că trebuie să fi uitat ceva după ușă. ceva ce nu trebuia să uit. din cameră ieși și m. să mă caute el mă striga și eu îi răspundeam. atunci el a deschis prima ușă de la dulap dar eu nu eram acolo. a deschis a doua ușă de la dulap a rîs și a zis ce faci măi acolo și eu i-am răspuns nimic el a rîs și a zis hai eu m-am ridicat am intrat în cameră. toți se pregăteau de somn eu am privit mașina de scris am privit cartea pe care o citesc mi-am luat o țigară și am ieșit în coridor am intrat în baie și mi-am amintit că uitasem acolo ceva am lăsat țigara pe un scaun m-am întors și am stins lumina am închis ușa atent am intrat iarăși în baie mi-am aprins țigara oglinda era atît de transpirată el a șters-o cu mîna dar se punea alt strat și și-a dat seama că e altceva decît să stai în dulap în dulap e cu mult mai bine mai confortabil mai firesc aici ai impresia că din oglindă te vede iar tu nu îl vezi și atunci mi-am amintit că am uitat ceva în cameră m-am întors și m-am așezat în compartimentul meu nu nu aveam bilet pentru compartimentul ăla dar el era liber și deci era pentru mine da totul în cartea asta futută e creat doar pentru mine eram în vagonul 13 locul 666 ce coincidență am zis am uitat în același moment ceva am deschis fereastra din compartiment și mi-am aprins o țigară mi-am întins picioarele pe locul vecin și meditam în linișite atunci a trecut controlorul s-a oprit la ușa întredeschisă și mă privi eram întors cu spatele la el dar nu am schițat nici un gest îl urmăream destul de bine și atent pe fereastră ce prost e m-am gîndit și am aburit fereastra cu fum de țigară și apoi am șters-o cu mîna el dispăru pe loc

iar tu sandule dormi ți-am zis să scriem o scrisoare acasă dar a adormit autorul cînd pisica nu-i acasă șoarecii joacă pe masă ieri ai ieșit în coridor cînd te-am chemat nu mi-a răspuns nimeni nu era nimeni nici în coridor nici în baie nici în wc ușa era încuiată cheia  la mine nu erai nicăieri atunci am deschis dulapul uite te-ai trezit mă întrebi „ce scrii?“ rîdeai. ieri, în dulap. atunci în dulap tu perne ușa închisă. țipai ce bine că te-a găsit mămica. ce bine că tocmai atunci tatălui i s-a făcut sete. nu ți-e foame, sandule? ai să zici că nu.
- nu ți-e foame?
- nu.

în partea dreaptă o cafea în partea stîngă o cafea îl întreb dacă să-i aduc cafeaua în pat asta vă spun fiindcă eu sînt acuma la mașina de scris acum ea este a mea chiar dacă cineva de sus bate în calorifer și eu repede mă ridic și îi răspund mă întorc la mașina mea de scris tu rîzi tu te ridici vii alături îmi ceri șlapii o clipă sau așa ceva zici eu automat ți-i dau tu automat mi-i întorci tu îi încalți și continuu să-mi iubesc mașina mea de scris în partea dreaptă a mașinii mele e o ceașcă de cafea în partea stîngă e alta cea din dreapta a fost dăruită de părinții noștri bunicului și tu demult o doreai ei bine acum e a ta acum putem să-l facem pe bunic personaj bunicul e mort și tu îmi zici că pot să beau din ea fiindcă mai ai o ceașcă plină cu cafea lîngă tine îmi ridic mîna la gît și mi-l mîngîi tandru mașina își întărește gurguii înciudată să nu-ți fie frică te iubesc te iubesc beau cafea din dreapta și cu mîinile te mîngîi așa ca și cum te-aș vedea prima oară așa cum te-aș iubi mai mult decît pe orice în lume nu te enerva nu te părăsesc chiar acum acum ești doar a mea

iată acum am să mă ridic de la mașinuța mea am să deschid fereastra din dreapta și am să fumez o țigară și sînt sigur că nimeni nici pe o clipă nu se va apropia nu o va atinge iată că iarăși m-am întors la tine micuța mea negresă știu că mă iubești te iubesc și eu dar e o iubire disperată fiindcă în orice moment cineva te poate atinge te poate mîngîia cînd nu sînt lîngă tine dar lasă micuța mea nu crănțăni atît de nervoasă sînt lîngă tine nimeni nu are de gînd acum să mi te fure iar mai tîrziu te voi fura eu te voi duce departe departe acolo unde vom fi doar eu și tu și vom putea să ne scăldăm în marea iubirii noastre cafeaua din stînga mi s-a terminat și eu acum cu o mînă scriu cu alta ridic ceașca din dreapta și beau

și degrabă te vei termina și tu autorule. am spus înainte și ca să fac legătura cu tine cu care nu vreau să am nici o legătură vroiai să mă furi să mă duci nu știu unde mie și aici mi-e bine îmi place foarte mult Mihai și-i iubesc degetele de pianist fine și lungi tu ai degete de Casius Clay ce fel de scriitor  ești cu așa degete Alexandru Vaculovschi? să nu îndrăznești să mă furi Alexandru Alexeevici Am să-l anunț pe Mihai chiar acum am s-o fac A! AAAAAA!!!!!!!!!!

camera e relativ mică nu pot ieși singur din ea fiindcă nu am cheie dar nici nu vreau mult decît afară închis mai bine aici acum avînd înainte cărți pentru un an cum a zis spaniolul și parcă iarăși am uitat ceva ah bătrînețea mea să-mi văd nepoții și să mor ceașca din dreapta e plină de firimituri și eu mă întreb cum au ajuns ele acolo căci în camera asta parcă toți îs normali adică relativ normali

nimeni nu mănîncă atunci cînd bea cafea ies din compartiment stau în coridor și îmi aprind o țigară în stînga e sfîrșitul trenului în dreapta doar oameni obosiți plictisiți vorbăreți da viitorul nostru e dacă vom merge cu dreapta mergeți voi la dreapta mergeți la stînga pe mine în cot mă doare ca să nu zic de alt loc mai intim eu prefer compartimentul ăsta gol singur unde nu mă pot lăuda măcar că am liniște în jur da așa treci înainte aici e ocupat nimeni să nu-mi tulbure gălăgia mea nici tu nici tu

îmi mai aprind o țigară intru iarăși în compartimentul din cameră îl privesc e atît de nervos unde pleci îl întreb unde vrei să fugi el tace mai departe apoi începe a cînta și se gîndesc cît de bine ar fi fost dacă-mi luam puțină sau mai multă cafea de acasă așa o să mi se ususe gîtul și atunci cînd... unde mergem dom’le în compartimentele care au rămas goale să-i îngropăm pe ăștia da pe defuncți cei care o să rămînă cu noi și mai devreme decît ne dorim ne vom alătura și noi lor nesuportînd putoarea din compartimentele vecine deocamdată sînt singur sînt atît de singur că țip în gura mare și nimeni nu mă aude deschid ușa și țip dar ce folos cînd nici unul din ăștia nu știe de existența acestei uși și apoi oare am eu nevoie de ei? nu cred deci să mă întorc calm acasă să mă culc în pătuc și să citesc așa ca și cum totul e în regulă numai să nu mă fi văzut puturoasa și bețiva de vecină că totul e pierdut nu mai văd eu minge o sută de ani sau un veac traduceți cum vreți asta e dar iată că intră mama ce faci sănducu? nimic îi răspund plictisit iarăși nu m-a văzut vecina pot să fumez mai departe în liniște locul e perfect sănducu nu vrei să te duci pînă la bunelu? cum nu o întreb vino să te pup zice mama dă-mi pace îi zic și intru în compartiment e luminos afară e noapte și nu pot vedea nimic nimic îmi apropii capul cu mîinile de fereastră și da dacă vrei poți să privești cum orizontul se duce se duce rămînînd departe departe în trecut deodată la vreo sută de m. apare un alt tren ce se mișcă cu aceeași viteză ca și trenul în care stau eu merge cu aceeași viteză un tren frumos lung cu lumini în compartimente nu e trenul nostru căci al nostru să-i zicem așa nu are lumină în toate compartimentele ba chiar în majoritatea e noapte ce bine ar fi să am acum o cafea ce bine ar fi să te am acum alături dar tu acum dormi și poate chiar sforăi în timp ce eu mă gîndesc la tine dragostea mea trenul dispare atît de brusc cum a apărut dar trenul dispare unde se duce de ce mă lași singur? acolo probabil au murit deja toți afară începe să plouă cînd eu plec undeva: totdeauna plouă ce mai faci bunicule bunicul zboară ca un fluturaș prin compartiment îmi zîmbește îi zîmbesc și eu și în ziua cînd îl îngropase a plouat atunci venisem acasă casa era plină de glod de putoare am stat puțin afară și apoi am intrat a fost un mare chef

citești scrisoarea pe care am scris-o părinților și rîzi ești debil zici sau chiar ești debil dar citește mai departe și vei vedea acest cuvînt de două ori să-ți spun la ce te gîndești tătelu scriu eu. „e debil“ sau mai în stilul tău „debilul!“ și acesta e un cuvînt. românesc. prezent în orișice dex care se respectă. și de ce să nu-l folosesc mai ales dacă nu mă supără deloc. ha! fiindcă n-are nici o legătură cu mine. ia uită-te în dex. ah! ce poftă de scris am dar e cam tîrziu sau cam devreme. mașina (mea!) de scris țocăie la sărutările mele. chiar scîncește. carlos se întorce de pe o parte pe alta. semnificativ. dar ce să-i faci. asta e. asta e mașina mea de scris. acesta ești tu (alături), prelungești scrisoarea, acela e carlos. acesta sînt eu. deloc misogin. și să nu te mai atingi de mașina mea de scris dacă vrei să mi-o furi!

da a fost un mare chef o masă plină de bucate de care vrei ca la mort căci mîncarea a fost făcută de mai multe femei deci crudă prea fiartă gustoasă bună mama a plîns cînd m-a văzut dă-i pace i-a zis tata iar restul m-au îndemnat să beau și să mănînc că trebuie să-i fie foame mititelu dacă vine de pe drum și cît de mult îl iubea bunicul zboară acum prin compartiment zîmbindu-mi și trăgînd de perdele ca un copil soțios din cînd în cînd mă îndeamnă să-l urmez și eu vroiam să-i întind mîinile dar ele înțepeniseră și știi că atunci mă gîndeam că dacă vrei ceva foarte mult poți să faci îl priveam pe bunicul și simțeam cum tot capul îmi amorțește și se face tot mai greu și totuși simt cum îi zîmbesc și el îmi zîmbește iată îmi întinde mîna eu vreau să mai încerc o dată și apare prin fereastră bunica îl trage de ureche mă mîngîie pe cap și prezentați vă rog biletele deasupra capului meu un controlor mustăcios îi arăt biletul cere bănuitor legitimația de student i-o întind privește la mine la poză poftim eu mă ridic intru în camera mea îmi fac o cafea și îl observ pe m. la mașina mea de scris sînt foarte supărat dar oricum mi-a violat mașinuța mea lasă lasă să scrie dacă vrea atît de tare îmi fac o cafea ies mă așez la locul meu și mă gîndesc cît de bine ar fi acum dacă aș fi avut o cafea dar nu ai ce face așa cînd ești căscat trenul trece pe lîngă tine și tu nici nu-l observi mă gîndesc la asta și privesc pe fereastră acolo unde la vreo sută de metri trece un tren lung lung mîndru și frumos așa cum numai în vise poți vedea dar ce face ăla de cîteva ori am ieșit la fumat dar el nici gînd să intervină cum vrei treaba ta și privesc cum trenul meu încet și apoi brusc dispare dacă ai fi acum lîngă mine ți-aș povesti o grămadă de lucruri frumoase dar ești departe trec de intersecția drumurilor noastre și mă îndepărtez uitînd că aș putea coborî și aici dar las trenul să mă ducă departe acolo unde poate într-o zi ne vom întîlni vom urca și vom merge împreună pînă cînd ne vom trezi singuri în jur nici un tren în jur liniște poate doar acest tren pe care îl privesc el mă salută eu îi fac cu mîna și dispărem amîndoi eu de sub privirile lui și el de sub privirile mele la revedere trenuțule drag de-aș ajunge mai repede tot mai mulți morți în compartimentele vecine și avem un drum atît de lung și aiurea

cavalerul își legă calul de un copac se culcă sub el dormi visă că e în pătucul său și că cineva îl mîngîie pe cap cavalerul se trezi brusc deschise ochii și nu era nimeni observă alături o sticlă cu cafea uitată de vecinul de compartiment o bău repede și adormi și visa că îl mîngîie cineva pe cap se trezi alergînd prin cameră țipînd alerga dintr-o parte în alta nu era nimeni alergă în baie și privi în oglindă cineva îl mîngîie pe cap și el zise nu mă trezesc