Aer închis
În poloboace mari
Curge zară de la brânza
de bivoliță.
Copiii mișună cu acadele dulci în mîini
cu baloane Mc Donalds
cu ghiozdane roșii
Prin hala pieței,
uitându-se luuung
La borcanele cu murături.
***
Noaptea,
în creștetul capului goală,
în rotunjimea umărului cumpătată,
noaptea cea mâncătoare de mere,
scuipătoare de omizi și
dătătoare de șabacă
mă lasă rece
Cișmigiu
Debarcaderul e plin de smoală.
Copiii sunt goi în bărci
și țipă speriați.
Cineva se apropie
vorbindu-le în grecește.
E domnul Socrate.
Îndrăgosteala II
În ultimul timp îmi place tot mai mult
să fac salată de varză.
Probabil că sunt semi-îndrăgostită.
De cine?
De el.
Pun mult piper și am descoperit că merge
și cu ridiche pe răzătoare.
Copilul 1
Adu geamul încoace
să văd ce frumos e
afară
Alin Salvan
Se spune că atunci când gândurile
te năpădesc în totalitate
singura scăpare din carcera lor
este sinuciderea.
Cineva însă
m-a povățuit să nu dau importanță acestor spuse
să ucid cuvintele grele fără nici o remușcare
inventând altele
mereu altele.
Acum stau singur
e spre începutul unei ploi
chipurile altei lumi privesc
chinurile unui creator stângace;
până spre dimineața aceea mai e mult
dar trăiesc
trăiesc.
***
Cuvântul meu are friguri
bolnav
uitat într-un colț al minții
așteptându-te:
ziua se rupe în mii de păsări
neodihnite
ele te caută pe străzile vechi fără umbră
să-ți spun că singurătatea mea
domnește în pace.
După ploaia de azi-noapte
cuvântul arată din ce în ce mai rău
în ochii lui nedormiți se-adună parcă
cearcănele acestei lumi
mi-am golit trupul să-l îngrijesc
să-i fie cald.
Degeaba strigi și fugi
blestemul acestui cuvânt ce nu va rezista
până spre dimineață
tot te va găsi, femeie.
***
Se făcea că în urma mea
cădeau cuvintele ca dintr-un copac prea copt;
tu le culegeai
ca dintr-un
trup ofilit
așezându-le apoi în poemul
ce se va naște la culesul următor.