Mă dor ochii

 For all the day they view things unrespected

Locuirea poate fi amînată
Şi animalele nu mai mor,
În lipsa aceleiaşi ordini
El „ţîşneşte în anul nou“.

memorii ocupate de abur şi rogojini
ne vom trece timpul cu instalaţii
pentru că nu mai sînt pisici, şi nici
insistenţe fabule mormane de născut
palimpsest fierbinte sub buze.

„o casă de tot singură“
n-aud
scîncete şi substanţă străină.

Somnul la amiază

 Feed’st thy light’s flame with self-substantial fuel

... mai liniştit acum, înconjurat de forma sedată
pur, în cenuşă, şi simplu
ca un joc de amprente, un număr
de prăbuşiri

e braţul tău crestîndu-se
aici şi aici şi acolo

voi păşi sub vişin
într-o iarbă letală.

Seara fără strigăte

 ...with a vision of ultimate Kant

lasă era şi mîinile în
ardorile tautologice, sub o halbă
strigăt foarte
un făcător de pace într-o moştenire expirată
eu în lucrător mă scald
şira spinării într-un caftan de fum
e falca mea blocată o drăgălăşenie
a temei, fumez şi în odihnă
aştept în altă mantie neclară
să vină
o lesă mai subţire, mai tăioasă
noaptea care ne trebuie.