Ștefania MIHALACHE
 
 

 Metabolismul
s-a împiedicat puțin
 după câțiva pași
  a îmbătrânit strâmt
   cu fața boțită
   în crețuri  De
   hîrtie
rugîndu-se să-l ia
Moartea aia odată
cu basmaua pe cap
îl aduceam de la biserică
în baston
certăreț și bârfitor
L-am înțeles sperând
rugându-mă lângă el
După ce a murit
 am rămas ca o talpă
 imprimată în noroiul
de lângă groapa proaspătă
 o talpă de pantof vechi
  cu tocul scâlciat
  care nu se mai
  dădea dusă

                *

Stingi lumina O aprinzi.
Au adormit toți cei dragi
 înfășurați în cearșafuri albe
  umăr la umăr
somnul tău e hrănit de becuri
  și aștepți

costumele de celofan sunt proiectate
  afară din tine
ochiul de geam
  prin care glonțul te vede

și renii tropăie în
  jurul lacului înghețat
unde te-a sărutat el prima oară.

               *

masa cosmică
ovală
din care se scurge
gravitația
inspirație — gel expirație — spumă
bolul cu apă călduță
în care îmi înmoi degetele
tăind pielițele verzi