Pesula în creion
Vine din apropiere un miros
de fum dulce.
Mă dau de gol rugini maladive
în carantină.
Îmi simt prezența datorită lor.
Picioarele divorțează de mine
înamorându-se de pământ.
Rugina certăreață și gălăgioasă
se aruncă asupra mea și-mi
destramă buzele.
Nu mai negociez ochi mari în
cerneala minții și nici fire
nevopsite în povești chinezești.
* *
*
Fără tine stau într-un acvariu.
Mă așez pe un scăunel
atașat de pământ
ce s-a îndrăgostit de masa din sufragerie.
Văd atât de multe
ce cred că le-aș putea strânge în brațe, în palmă.
De fiecare dată mă lovesc de susurul apei
dar pe tine nu te zăresc.
* *
*
Ești patetică
îmi vine să plâng pentru întrebările,
dorințele tale
Îți proptești capul de umerașe
și te gândești la somn.
Cum să nu mă revolt și să spăl paharul
punând conținutul în sare.
Citesc, mulțumesc zgribulitele călătoare.
Nu am pantofi, nu am față dar în schimb
dau din coate.