Absența umbrei
marea și umbra stăpânesc acum faptele mele
tu purtai un mic curcubeu sub coaste
ziua îl ascundeai cu grijă printre cărțile vechi
unde safirul aștepta răbdător
era un singur acoperiș de pe care
ne repezeam în drumuri subterane
un acoperiș mare și spart
nimeni nu mai îndrăznea să-l repare
îmi așteptam prietenii
printre butoiașe cu vin negru strecurasem
butoiașe cu pulbere
vegheai nepieptănată
smulgeai smocuri de iarbă de pe ferestre
și-n gropițe-adânci încălzeai armele
noaptea le-ascundeai cu grijă între cărțile vechi
unde meditam asupra safirului
întâlnirea singura posibilă era pe praguri mișcătoare
degeaba lăsai pene în urmă
degeaba te-ntorceai cu sandaua plină de colbul vechii Scoții
și vălul și arlechinul hăituit degeaba
spada albă și sceptrul
degeaba fecioara solitară cu degete sfioase deschidea
gura leului
degeaba contemplam safirul tăinuit
acum marea și umbra stăpânesc faptele mele
atunci o femeie ghemuită ședea nemișcată
sub mantia albastră cu o carte deschisă
dinaintea sa în măruntaiele tale
păsările cântătoare trăiau în devălmășie cu păsările de mâncare
sub iarba copilăriei slab tresălta șarpele Uroboros
și totuși în nopțile-acelea predomina înălțimea
alcoolul tare și-un întuneric slugarnic
cu ochii închiși renunțasem la auz
dar mai erau multe de respirat
(aici intervin momentul de neatenție și gestul prematur
te-ai zăvorât în grădina culorilor
nimeni nu te întâmpină
nimeni nu te-a urmat
liniștitor este havuzul adânc
adâncă este seara
mâinile sunt adânci
și vor trece-ntotdeauna ceva sub tăcere
o prea-palide prinț această grădină
acest fum suitor ca prin hornuri
această amintire rătăcită ca o haină de iarnă
pe plaja-nsorită
degetele tale subțiri susțin punți însângerate
sub pielea ta s-au cuibărit cheagurile borborositoare ale nebuniei
dar acest cuvânt
dar sprintena sugrumare a zilei
și mâinile suple ce vor trece-ntotdeauna
peste tâmplele mele fruntea-mi sprijini-vor
în cea mai adâncă tăcere)
acum marea și umbra stăpânesc faptele mele
cine se-atingea de catarg arbora toate bolile
cine umplea lumea cu râsul lui era trimis printre lupi
cine veghea se trezea oglindă
cineva purta la vedere un creier diafan
dedat elementelor subtile ale amurgului
denigratorii pândeau întărâtați revenirea oaselor noastre
prin tunele-nghețate patinatorii coborau îmblânziți
acum marea și umbra stăpânesc faptele mele
dar în căușul palmelor sta urma lupoaicei
dar în găvane se depozitau șeile cailor
și umerii tăi se lansau într-un crescendo dement
fii atent micuțule sunet ziceam
fii atent muzica apă nu se face și orice zgomot este vărsare de sânge
dar gleznele tale coapsele tale
unghiuțele vehiculau dramatism
vedeai cu sânii
așteptai ploaia
verificai ceasurile
pe pleoape și se istoveau răni
părul tău era flamura mea gata de luptă
nenumărate fiarele ucise
nenumărate faldurile ceții
rătăcitor printre rătăciți contemplam safirul
piatra celestă vegheam
acum marea și umbra stăpînesc faptele mele
în chiupuri adânci se desfată apa de ploaie
pe firul de plumb coboară o rază
și ochiul safirului sclipește dibace-ntre firele albe.