Spaţiu (studiu)

Un creier tremurător, pitit undeva către ceafă.
Poate un zîmbet lipit pe faţă.
Un gest fără nici o cauză,
fără nici o urmare — o bucată de fier
pe un cîmp maro infinit.
Desigur, de cîteva săptămîni
este duminică după-amiază,
desigur, gînduri bătrîne şi grase
aşteaptă pe culoare rezultatul analizelor la urină.

Stăm şi tăcem. Prietenii mei, liniştiţi.
Eu, cu o uşoară depresie.
În lumina aceasta de bordel şi ospiciu,
Serioşi, puţin trişti (eu, cu o uşoară depresie).
 

Nici un poem alandaluz

Aşa cum uneori tăcerea aduce greaţă
şi prin aerul de sticlă cad împuşcate
doamne păroase şi triste.
Lumina unsă cu vaselină,
să nu taie ochii beţivilor şi nebunilor.
Fără nici o părere de rău,
eu şi cu tine,
privim hoitul unui contrapunct:
din părul de pe pieptul şi
de pe spatele doamnelor,
ne facem căciuli arătoase,
pămătufuri de bărbierit.
şi doi cîini mari, negri,
pe care îi vom oxigena
îi vom boteza Marilyn şi Monroe
cu speranţa că ceva, ceva,
ceva, ceva, tot e de cîştigat.
 

Apocalipstick

pentru că nu sînt capabil de ură,
vă spun:
în scîrbă şi uitare
un zeu al tocirii ne va umple
inima cu rumeguş
ne va tăia
mîinile din coate.

pentru că eu văd mereu.
orbirea mi-e dată să-mi strălucească auzul
pieptul mi-e încins
cu o platoşă de muşte moarte
săgeţile intră în el
precum în tolbă.

un animal complicat ne bagă
milioanele penisurile sale în gură, în gît
ha ha ha rîzi sau vomiţi
gî gî gî, spui nu înţeleg
(poate cîntai)
să nu-ţi rupi maxilarul
te tăvăleşti pe jos şi nu mai ai aer
o să mori de rîs ai grijă
noroc că ai furtunul acela în gură
(cu oxigen, probabil)
şi lacrimi pe faţa vînătă
hăcah că i ha glocah halca
hi u hoh hă ai cînh u cînhehel