Ideea unui număr de revistă dedicat autorilor tineri a fost „moşită“ încă din 1998. M-am gîndit atunci că ar fi bine ca „Interval“ să deschidă larg porţile tinerilor scriitori, celor care n-au împlinit încă 30 de ani.
Proiectul de la care am pornit a fost realmente ambiţios. Am vrut să organizăm la Braşov un festival al tinerilor, să le dăm posibilitatea celor mai tineri autori să se întîlnească şi să comunice. Numărul de revistă urma să fie şi un rezultat al respectivei întîlniri. Din păcate nu am putut realiza această „linie“ din proiect. Cred însă în continuare că în 2000 vom atinge şi „ţinta“ aceasta. Am observat că, deşi trăim într-o epocă a globalizării, la unele nivele comunicarea e extrem de anevoioasă. Nu ştiu să existe acum în România un loc şi un timp, o dată pe an, unde tinerii cu ambiţii şi talent scriitoricesc să se întîlnească. Sesiunile umaniştilor, cele ale filologilor, erau, pînă de curînd, reductibile la una singură: Colocviul Naţional „Mihai Eminescu“ de la Iaşi, o manifestare care a sfidat timpul mai ales datorită „încăpăţînării“ şi dăruirii domnului profesor Dumitru Irimia. Anul acesta la Sibiu a debutat un colocviu „Lucian Blaga“, un real succes din cîte am aflat, iar Liga Studenţilor şi Academia au organizat un al doilea colocviu, mai precis un concurs care are ca obiect opera lui Mihai Eminescu. E excelent că numărul întîlnirilor naţionale ale studenţilor creşte. Pentru studenţii autori de literatură nu există încă nici o întîlnire la nivel naţional. Veţi spune că am dat exemple doar din mediul studenţesc şi filologic. Trebuie însă remarcat că majoritatea celor care semnează în acest număr sînt filologi sau aparţin „umaniştilor“. Am ales pentru numărul 10 al revistei noastre tineri autori care iau în serios meseria de scriitor. (E şi acesta un răspuns adresat veleitarismului în floare în literele noastre. Acum cîteva luni un om politic declara că a acceptat o funcţie pentru că politicianul care i-a oferit-o e ca şi el, scriitor). O dovadă a seriozităţii tinerilor care apar astăzi în „Interval“ e faptul că literatura propriu-zisă e dublată de comentarii teoretice, menite să ne ofere mai clar perspectiva pe care o au aceşti tineri scriitori asupra literaturii.
Ar fi neadevărat dacă am susţine că noi, cei de la „Interval“, i-am descoperit pe tinerii autori care apar în acest număr al revistei noastre. Dorim să oferim însă un număr al comunicării, un număr în care să se regăsească tinerii scriitori din toată ţara. E o sinteză, parţială fireşte, a unui fenomen literar care va domina probabil începutul de secol XXI.
În acest „episod“ al „Intervalului“ se regăsesc tineri care şi-au făcut ucenicia literară sub îndrumarea unor iscusiţi „maeştri“. Din mediul studenţesc bucureştean provin autori precum Ioana Nicolaie sau Cecilia Ştefănescu, Paul Cernat sau Luminiţa Marcu, tineri autori sau observatori ai fenomenului cultural şcoliţi într-ale literaturii de Mircea Cărtărescu sau Ion Bogdan Lefter. Sînt, desigur, şi mulţi braşoveni în acest număr, poeţi şi prozatori crescuţi la şcoala filologiei braşovene. Sînt şi tineri scriitori clujeni, apropiaţi spiritului echinoxist îndrumat astăzi de scriitorii şi profesorii lor Ştefan Borbely şi Corin Braga. Este prezentă şi o interesantă „falangă“ bistriţeană sprijinită de criticul literar Mihai Dragolea. Este, aşa cum spuneam, o sinteză parţială. Nu sînt prezenţi aici toţi autorii tineri care promit. Dar asta e o fatalitate. Pe de altă parte, înşiruirea anterioară nu e menită să facă din tinerii autori prezenţi în acest număr „anexe“ ale vreunui spirit tutelar. Este suficient să le citim literatura pentru a le observa personalitatea. E suficient să le sesizăm apetitul pentru „aproximările“ teoretice pentru a le întrevedea opţiuni estetice şi existenţiale limpezi.
„Interval“ nu e prima revistă care propune aceste nume. Tinerii scriitori care apar în acest număr al revistei noastre au mai publicat şi în alte săptămînale, lunare sau trimestriale. Unii dintre ei s-au format în jurul unor publicaţii studenţeşti: „Litere nouă“ din Bucureşti, „Erată“ din Braşov, „Echinox“ din Cluj. Mulţi dintre ei semnează astăzi în publicaţii de prestigiu: „Dilema“, „România literară“, „Familia“, „Cuvîntul“, „Vatra“... Alţii au colaborat la o revistă deschisă mereu spiritului tînăr, la o revistă declarat „nouăzecistă“, „ArtPanorama“.
E prima dată cînd tineri scriitori din spaţii geografice diferite se întîlnesc într-un număr de revistă. „Echinox“ a realizat un număr memorabil privind literatura anilor ’90. „Interval“ nu repetă experienţa „echinoxistă“. Cei care semnează în acest număr n-au fost niciodată „împreună“ deşi sînt de vîrste apropiate şi reprezintă ce are mai viu, mai proaspăt literatura noastră. Am dorit să realizăm un număr al comunicării dar şi o perspectivă sintetică asupra a ce ne poate oferi începutul de secol şi de mileniu.
Nu am să mă aventurez să fixez într-o posibilă istorie literată ceea ce scriu tinerii de astăzi.  Deşi am o idee destul de clară asupra locului unde se află, nu vreau să-i anexez nici unei direcţii. Nu vreau să mi se reproşeze că fac o anume politică literară chiar dacă e imposibil să scapi întru-totul de „mrejele“ ei. Cert e că deschiderea către fenomenul literar tînăr mi se pare una dintre cele mai importante direcţii pe care şi le-a asumat ASPRO (Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România). Numărul acesta poartă girul moral al ASPRO dar şi pe cel material, fără-de-care-nu-se-poate, al Consiliului Judeţean Braşov, al editurii „Astra“ a Consiliului Judeţean Braşov.
Pe de altă parte, se poate observa că noua serie a „Intervalului“ e consecventă programului ei iniţial, acela de a sprijini autorii tineri. Numărul 10 le e dedicat în întregime. Rămîne ca proiectul de la care am pornit să devină realitate în 2000 şi să reuşim să-i aducem împreună pe tinerii autori de literatură din toată ţara. Aş vrea să semnalez prezenţa în acest număr a doi autori originari din Moldova de peste Prut, Mihai Vakulovski şi Sandu Vakulovski. E şi acesta un semn că literatura română merge înainte indiferent de graniţe.
Numărul 10 din „interval“ e un număr deschis, în două privinţe. Mai întîi, s-ar putea ca, peste un timp, să mai dedicăm o apariţie fenomenului literar tînăr. Cum va fi el configurat, vom vedea. Apoi, acest număr din „Interval“ e o uşă deschisă cu paznici la intrare. Aceasta presupune că tinereţea n-a fost principiul esenţial de alegere al autorilor prezenţi aici, ci valoarea lor. Am fost pe alocuri, veţi spune, indulgenţi. E bine să greşeşti cînd eşti tînăr. Să fii chiar stîngaci. E în firea lucrurilor. Nu poţi însă păcăli talentul. Cînd văd cîtă lume încearcă să-l păcălească îmi dau seama că a-i sprijini pe cei tineri e nu numai un gest generos dar şi o speranţă.
Ca redactor-şef (mi-)am pus o întrebare cu voce tare. Cine va citi acest număr din „Interval“? Nu îmi era teamă că nu vom avea cititori. Eram curios doar. Colegul şi prietenul meu Mihai Ignat a răspuns repede: „Nici nu ştii ce interesaţi sînt tinerii de ce fac ceilalţi tineri“.
Cam astea să fie preliminariile şi acum, vorba lui Vladimir Tismăneanu după o lungă prezentare: „the movie!“