scot masca acestui SHARP care aparţine istoriei literaturii şi o las dezarmată cu capul scalpat îi vîr degetul în ochi aşa cum posibil se amuza pînă azi şi acel clasic în viaţă prima scrisoare de dragoste a căruia avea 80 de pagini dar n-a trimis-o acelei domniţe pe care o vede şi astăzi uneori care a zis că n-ar fi putut găsi o mai bună întrebuinţare celebrei sale maşini de scris ce - iată! - din această zi este a mea pot să scriu la ea ce vreau şi cît vreau Sandule aceasta-i maşina lui Cărtărescu nu mă crezi? asta-i chiar maşina de scris a lui Mircea Cărtărescu la care poţi să-ţi dactilografiezi şi tu textele tale poftim nu nu chiar acum acum trebuie să scriu „Trunchiul“ ţin minte ieri hoinăream pe străzi aveam bilete la spectacolul de la ora 19.30 sînt doar la balcon a zis femeia de la casă era duminică sîmbăta şi duminica cetăţenii sînt foarte înfometaţi de cultură merg la cinematograf la teatru citesc ce a scris Cărtărescu la maşina mea de scris împotriva căreia a scris cuvinte belicoase de amor n-am să scriu niciodată cuvinte împotriva maşinii de scris a lui Mircea Cărtărescu îţi dai seama din ce cauză, nu? e simplu sub o poartă multe multe căni sfărîmate culesei cîteva întregi le dusei în ogradă şi le pusei în mîinile stăpînului lor vărul tatălui Valică cu ochii pierduţi şi îngroziţi ieşind l-am văzut pe fiul său Viorel care intra în casa de peste drum i-am spus că mai sînt căni bune să vină să le strîngă Dă-le-n nahui, mi-a răspuns şi a strigat: Mamă! „celebra“ a zis Iulian Băicuş ghici a cui este această maşină de scris a întrebat-o el pe Dorina a lui Mircea Cărtărescu a răspuns ea fără nici o pauză Iulian: îţi dai seama e chiar celebra maşină de scris a lui Mircea Cărtărescu i-a dăruit-o lui Mihai se poate să mă uit la ea? se vede ceva de acolo? am întrebat-o pe casieriţă acceptabil a răspuns şi mi-a zîmbit acceptăm dar am răspuns şi i-am zîmbit. tu m-ai oprit şi mi-ai arătat inscripţia de pe un telefon public oare Mircea Cărtărescu ar fi scris-o la maşină? o scriu eu „6364085 Mirela costă ieftin sună-mă te rog nu vei regreta“ m-am gîndit că Henry ar fi telefonat-o şi că ar trebui să experimentez şi eu dar mai bine trimit un sifilitic de personaj grăbeşte-te nu vei regreta dar azi mi-ai zis dacă îmi eşti cine te cred ai să mă înţelegi şi ai rămas tristă nu ştiu să te înţeleg, nu vreau să te înţeleg, cum dracu să te înţeleg eram anul patru un cum pizda mă-sii sincer (dar aşa era!) şi repetat la nesfîrşit erau toate cuvintele ce-i mai rămăseseră pentru ea care trăia (întîmplător) în camera de după peretele nostru - cînd intra în W.C. grasa trage apa altfel dom’ magister ar auzi tot - şi el nu era de vină că m-a trezit şi pe mine şi pe prietenul meu Sergiu cu care (nu întîmplător) locuiam în aceeaşi cameră şi care pe 10 august mi-a adus „Toamna patriarhului“ şi „ce mai face Tanea?“ m-a întrebat cu un buchet frumos frumos de flori roşii-închise în mîn㠄bine“ „ce mai face Sergiu?“ „bine“ „ce mai faci Dimitrie?“ „ah Dimitrie Dimitrie“ să scrii poezii de iubire pe hîrtie igienică şi să le citeşti în piaţa publică Ştefan cel Mare pe Calea Victoriei sau Piaţa Universităţii a scos hîrtie igienică şi mi-a dat să mă şterg de cafea Tanea a început să rîd㠄la noi are altă întrebuinţare“ şi s-a uitat la mine avea dreptate cu hîrtie igienică la noi se şterge curu’ eventual se scrie şi se lipeşte nu ştiu cu ce pe uşa Academiei de Ştiinţe dacă te cheamă Ştefan Baştovoi: „Domnule Mihail Alexeevici Vaculovskii în ultimele două zile aţi fost căutat cu insistenţă de literatura română.
Rog să lăsaţi o adresă la redacţia prestigioasei reviste BASARABIA (a Dumneavoastră sau a fratelui dumneavoastră Saşa), unde mă voi afla joi (18.07.97) cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. Vaş iunîi drug, STEPAN IVANOVICI, Marţi - (apr. 16.07.97)“. ce să-i faci asta e scoţi din frigider răciturile şi carnea şi laptele şi cîrnatul şi cartofii eu beau cafea nu nu vreau compot nici suc nici ceai îţi spun cafea doar cafea salată? din legume de care vrei tu caldă? bine dar puţină nu umple aşa farfuria ceea parcă ai fi mămica iată ce fac eu cînd mor de foame şi s-a terminat chiar şi cafeaua nu mai am absolut nimic de mîncat Iaca ce! Iar comentatorul de la PRO TV spune că în timpul grevei foamei din Piaţa Universităţii reporterii lor i-au filmat pe grevişti mîncînd banane şi portocale şi bînd cafea de! sînt şi ei oameni. vreau acasă! vreau acasă? mi-e dor de Sandu şi momentan aş vrea ca scena de mai sus să fie cît mai puţin imaginară dar cea de mai sus şi mai sus ce dracu! trăim în plin postmodernism poezia cotidianului (auto)-biograficul non-ficţiunea etc. eu inventez realitatea altora. cele mai reale scene, cu mîncare - la mine de obicei sînt ficţiune. mă gîndesc că pot să mă întorc în Chişinău în sat sau să mă sinucid şi că doctoratul ăsta n-are nici un rost ceea ce fac e un fel de armată sau puşcărie benevolă însă trebuie şi-mi place dar aş vrea şi eu să mănînc ceva măcar o coajă de pîine şi o cănuţă de cafea ah! o cană de cafea. sau apă.vreau să mă satur cînd dracu am să mă satur şi eu odată? Sandu, ţie nu ţi-e foame? Aiurea tu nu mă auzi ţi-e pohui de mine Caius Dobrescu e fericit c㠄Pot să mă scol, / să deschid fereastra / şi să / sar în cap“ eu locuiesc la parter hai vino mîine acest mîine nu e posibil mîine. mîine vei veni şi vei zice hai cu un buchet de „î“ din „i“ în mîini de parcă nu s-a întîmplat nimic nu azi am să-ţi spun mîine dacă sînt cine crezi că îţi sînt ai să mă înţelegi mîine adică - mă uit la ceas - poimîine poimîine e acelaşi mîine pentru mîine mîine adică astăzi am să mă duc la Cărtărescu şi am să-i zic dom’ profesor aş vrea să ştiu şi eu cum se reglează spaţiul din dreapta şi stînga foii la maşina dumneavoastră de scris adică la a mea cînd mi-am cumpărat-o mi-a povestit ieri autorul lui „Nostalgia“ eram fericit acest SHARP e un mic computer de care nu mă mai pot deslipi iar Ianuş mi-a zis „lasă-mi-o mie noaptea asta ţi-o întorc mîine“ şi mi-a dat un teanc de reviste cartofi prăjiţi şi copturi umplute cu ce tocmai nu te poţi aştepta a spus el nu mai mîncasem de cîteva zile nimic în afară de cafea care ştiţi cu toţii se bea mănînc numai sîmbăta îmi spunea prietenul meu din Străşeni care şi-a făcut doctoratul la Timişoara unde a văzut o negresă tare mişto doar că mişto nu e un cuvînt poetic astăzi autorul lui „Travesti“ a spus un banc despre un negru îl auzisem şi eu dar în rusă bancurile despre negri sună cel mai bine în limba rusă obieziana ciornomazîi temno cac u negra v jope românii i-ar zice gingaş lăcrămioara de exemplu sau ciocolata Ianuş e de părere că-s oameni şi ei şi îi place foarte mult muzica neagră şi m-ai întrebat dacă n-am să încep să fumez în România nu m-a dormit nici noaptea trecută şi iată că şi acum e 2 ziceai că dacă te uiţi la ceas la oră fixă cineva te iubeşte să vezi cineva acum mă iubeşte dar eu stau în camera asta friguroasă şi nici cu gîndul la ceva suplu gingaş tandru nu dragoste de patrie nu asta a fost în adolescenţă cînd în lipsa mea colegele de facultate mi-au ales tema dragostea şi eu - bine - nu puteam să le refuz după o introducere scurtă în care le anunţam că există mai multe tipuri de dragoste dragostea-iubire desigur dragostea de mamă dragostea de carte etc. le-am povestit despre dragostea de patrie cu P mare o oră şi 20 de minute dar nu le-am lăsat să răsufle nici o secundă cred că-şi amintesc şi astăzi 19 noiembrie 1997 cînd majoritatea sînt mame sau cel puţin gravide toate de genul masculin ar zice Henry Miller inclusiv mama vroiam să mă spăl nu găseam apă caldă treceam de la un duş la altul din unul a curs peste mine apă rece ca mîinile tale care m-a udat cu tot cu haine în sfîrşit aud pleoscăituri iese o oarecare Jadwiga nu înţeleg de unde ştiu că aşa o cheamă mi-e absolut necunoscută am început să facem sex fără plăcere fără pasiune aşa pur şi simpli facem sex în poziţia calului pînă cînd ea se porneşte mai departe mă gîndeam c㠄trunchiul“ ar putea avea motto-ul „între timp, gealatul retează capul lui Ghica şi-l dă capigiului să-l ducă la împărăţie“ sau „Iar capul într-o cutie / l-am trimis la împărăţie“ sau oricare altul iar scrisoarea pe care o păstrez şi astăzi avea două feţe
pe una tata îmi scria „?“
pe cealaltă fratele - „!“
 sau
pe una fratele îmi scria „!“
pe cealaltă tata - „?“
nu cred că-şi mai amintesc şi dacă sînt sigur că tata mi-ar scrie şi astăzi acelaşi semn grafic sub care şi-ar pune aceeaşi iscălitură oficială
motto: „Doamne, băică, tae-mi capul,
dacă ştiu ce-aţi făcut D-str㓠(Ion Creangă)
Trunchiul