PROCES - VERBAL
Astăzi 11 Martie 1949;

S’a ţinut şedinţa de lucru la Cabinetul tov. Ministru Teohari Georgescu, la care au luat parte următorii: Tov. Ministru Adjunct Marin Jianu, tov. General Locotenent Pintilie Gheorghe, tov. General Locot. Drăgănescu, tov. General Maior Nicolschi Al., tov. General Maior Mazuru V., tov. Colonel Dulgheru M. şi tov. Maior Guţan Alex.,

La ordinea de zi a fost discutată poziţia organelor Ministerului Afacerilor Interne, faţă de refugiaţii din Iugoslavia.
Tov. Ministru Teohari Georgescu, luând cuvântul expune următoarele: situaţia care a dus la rezoluţia din Iunie a Biroului Informativ asupra poziţiei conducerii partidului comunist Jugoslav - Tito cu clica lui - a fost alunecarea şi trecerea acestora pe panta naţionalistă. Astăzi se poate vedea că Tito a trecut deadreptul în lagărul imperialist.
Dacă până la un moment dat consideram că poziţia lui Tito este duşmănoasă faţă de comuniştii Iugoslavi, care s’au declarat partizani rezoluţiei, deci împotriva politicii de duşmănie faţă de U.R.S.S. şi democraţiile populare, acum se poate califica drept crime odioase, teroarea care o deslănţuie împotriva elementelor cinstite. În această teroare a întrecut chiar metodele hitleriste - ale Gestapoului, îngropând pe cei asasinaţi sub prispa casei familiei lor. Astăzi putem spune că în Jugoslavia există o minoritate la conducerea Statului care se menţine numai prin forţa Aparatului de Stat pe care îl ţine în mână.
Unde pot fugi aceşti oameni de teroarea deslănţuită, decât în ţările limitrofe la noi sau în altă parte. Cum pot fi priviţi comuniştii Jugoslavi care fug de teroarea lui Tito, decât ca nişte oameni care caută să scape de teroarea lui Tito. Ei nu pot fi consideraţi decât ca fugari politici.
Aşa se face că la noi începând din Septembrie, Octombrie 1948, au început să treacă elementele Jugoslave. Trecerile s’au produs chiar după apariţia rezoluţiei, dar există o diferenţă între trecerile din Ungaria şi Bulgaria, de unde căutau să fugă criminalii de drept comun şi trecerile din Jugoslavia de unde fug elementele urmărite de teroarea lui Tito.
Aşa s’a întâmplat trecerea Generalului Popivoda pe care l’am primit cu toată dragosteaa care se cuvine elementelor cinstite, care ştiu să ducă lupta împotriva duşmanului.
Un mare număr de fugari nu am avut din cauză că clica lui Tito şi Rancovici au luat toate măsurile pentru a-i împiedica. Aşa a fost asasinarea lui Arsa Iovanovici şi a altora pentru a înfricoşa pe alţii să fugă.
Noi nu ne-am fixat poziţia noastră faţă de aceştia, în dragostea noastră faţă de Republica Populară Română am făcut exces, gândindu-ne că Tito care are şcoala Gestapoului ne trimite elemente diversioniste.
Dacă vom analiza astăzi poziţia noastră vom vedea dela început că am avut o poziţie greşită. Deşi avem un aparat de comunişti totuşi a fost lipsa de a adânci poziţia noastră faţă de comunişti. Nu i-am tratat ca pe bandiţi, dar trebuia să le arătăm că pe ei îi tratăm altfel decât pe ceilalţi. S’a întâmplat şi unele cazuri când i-am tratat cu arest sau hrană puţină. Dacă faţă de cei 40 - 50 de oameni ne-am purtat bine, şi faţă de alţii altfel, înseamnă că nu ne-am fixat poziţia noastră faţă de aceşti oameni.
Nici tov. Pintilie, nici alţii nu au venit cu propuneri şi deasemeni a fost şi o lipsă de control în această problemă.
S’a aplicat un regim preferenţial unor oameni care de fapt erau aceiaş refugiaţi politici. Faţă de comuniştii cu funcţii ne-am purtat altfel decât faţă de ţărani şi muncitori.
Când a venit Popivoda m’am sfătuit cu tov. Jianu, şi a fost adus cu motor special.
Pentru noi prezintă importanţă toate elementele care fug de teroarea lui Tito şi care la un moment dat vor duce lupta împotriva lui Tito. Poate să fie auzit la un moment dat în Jugoslavia că la noi se tratează aceşti oameni aşa cum se prezintă în ziarele lui Tito, care combinate cu ştirile transmise de aceşti oameni, care îi trecem înapoi, poate să devină pentru ei o frână în lupta pe care o duc.
Iată aspectul acesta negativ faţă de comuniştii Jugoslavi. Metoda folosită de a ţine oameni o săptămână, o lună sau chiar două, după care să le dăm drumul, nu este cea justă, în plus nu se poate scoate mare lucru la cercetări. Folosindu-se de concursul elementelor devotate pentru a descoperi duşmanul, am face o muncă bună, iar Securitatea ar lucra ca din umbră veghind cum se poartă respectivii.
Noi noi s’a întâmplat acest lucru. Dacă nu am mers pe drumul de a-i trata ca pe bandiţi de ce nu i-am cazat şi la hotel? În afară de aceasta noi nu i-am ţinut o săptămână sau două, noi i-am ţinut extrem de mult.
Noi trebuie să privim această problemă politiceşte, pentru că după felul cum i-am tratat s’ar putea spune că i-am tratat ca pe bandiţi.
Tovarăşi, în Ministerul Afacerilor Interne s’a dat un sprijin foarte marte şi avem oameni verificaţi peste tot.
Problema se pune acum a grijii noastre faţă de om şi respectarea principiilor pe care noi le enunţăm.
Nu vom fi sentimentali, ci vom aplica legile la toţi bandiţii care încearcă să submineze R.P.R. Una din datoriile noastre însă este de a veghea ca fiecare cetăţean să se bucure de toate libertăţile unui cetăţean cinstit.
În trecut am avut elemente cu mentalitate mic burgheză în P.P.C. şi chiar în Siguranţă care au făcut abuzuri, ridicând zeci şi zeci de oameni care trebuiau să li se dea drumul.
Dacă vom privi procentul celor ridicaţi şi celor cărora li s’a dat drumul se poate vedea concepţia noastră faţă de om.
Această problemă trebuie să ne preocupe deoarece sunt multe elemente care nu au nimic la activul lor ci stau luni de zile. Dacă sunt elemente duşmănoase care se află în cercetări desigur că trebuie să fie reţinute.
Dacă luăm însă oameni de care nu ştim ce este cu ei şi noi totuşi îi ţinem, aceasta va duce la tocirea sentimentului faţă de regim. Mica burghezie care oscilează şi putem s’o câştigăm, când vede că un om nu are nimic şi este anchetat, se îndepărtează de noi.
Trebuie să facem ca în mintea unui cetăţean cinstit să existe convingerea că nu are de ce să se teamă de noi, pentru că măsurile ce se iau sunt îndreptate numai împotriva duşmanilor.
Dar tovarăşi, câte cazuri nu au fost când oamenii au fost ridicaţi pentru un singur denunţ. Ce siguranţă pot avea aceştia când se practică asemenea lucruri.
Când este vorba însă de a apăra regimul, sarcina Partidului şi a Securităţii este de a lovi duşmanul în aşa fel încât să-şi atingă scopul din toate punctele de vedere.
Unii refugiaţi Jugoslavi stau foarte mult timp reţinuţi pentru cercetări. Datoria noastră este să facem distincţie între ei şi să dăm drumul oamenilor cumsăcade cât mai repede.
A fost cazuri când elementele mic burgheze îşi credeau soarta atârnată într’un fir de păr, iar după ce eşeau făceau scrisori de mulţumiri că au fost trataţi în condiţiuni bune.
Eu sunt mulţumit că din 1945 nu am mers pe linia sentimentală în munca pe care mi-a încredinţato Partidul. Dacă în muncă s’a aplicat acest spirit, nu am urmărit însă îndeaproape ca să nu se alunece pe o linie care să denatureze. Unele devieri s’au făcut cu ocazia arestării a 10 medici la Ploeşti, când a trebuit să fie trimis tov. Jianu care să stea de vorbă cu ei.
Toate acestea s’a făcut pentru a nu lovi în elementele care nu era cazul să fi fost arestate. Această metodă ar fi fost folosită de duşman pentru a îndepărta massele din jurul nostru.
Să privim aşa lucrurile cum le privesc Sovieticii. Nici un cetăţean nu poate fi privat de libertate atâta timp cât nu sunt probe suficiente contra lui.
Deoarece noi dăm libertatea şi lăsăm iniţiativa oamenilor noştrii de a lovi în duşman, să sancţionăm totuşi cu severitate pe cei care abuzează de această putere. Dacă vom verifica în jos vom vedea că aceste abuzuri s’au făcut.
În linii mari acestea au fost problemele care le-am avut de spus în faţa voastră. Va trebui să luăm poziţie faţă de elementele care fug din Jugoslavia.
Tovarăşii să ia cuvântul şi să privească problema în ansamblu.
 

Document
 

Tov. Colonel Dulgheru luând cuvântul caută să justifice că în chestiunea refugiaţilor Jugoslavi a dat instrucţiuni cum trebuie să se procedeze cu ei, şi arată că faţă de regimul dela Serviciile Exterioare, regimul în Direcţiunea Generală a fost mai bun. La început refugiaţii au fost socotiţi ca spioni; pentru stabilirea depoziţiilor trebuiau translatori care întârziau lucrurile. Cei care s’au dovedit a fi oameni cinstiţi au fost cazaţi la Hotel. Pentru majoritatea lor nu s’a putut stabili însă poziţia care o au şi au fost ţinuţi în arest.
Mai arată că sunt multe anchete nerezolvate şi oamenii stau în arest de luni de zile. Deasemeni adaogă că în legătură cu refugiaţii Jugoslavi nu a aplicat tratamentul ordonat de a scoate reţinuţii la plimbare. Nu a reuşit să desprindă dintre cei arestaţi pe cei 4 -5% câţi sunt cumsecade.

Tov. General Locot. Pintilie Gheorghe, arată că de arestaţi trebue avut grijă atâta timp cât ei se află în anchetă, şi face comparaţie că şi membrii de partid când au stat în închisoare deşi era teroare au fost totuşi unele cazuri când erau trataţi altfel decât cum îi tratăm noi. În munca noastră lucrurile nu trebuesc privite numai poliţist ci şi politiceşte.
Odată cu completarea efectivului de personal necesar vom reuşi să împuţinăm şi durata cercetărilor.

Tov. General Maior Nicolschi Al., luând cuvântul arată că în chestiunea refugiaţilor Jugoslavi s’a făcut o greşeală din primul moment că nu s’a primit o linie clară de tratament care să se aplice acestora. Din exces de zel şi din dorinţa de a nu scăpa duşmanul s’a aplicat metoda arătată mai sus.
În cercetare noi nu întotdeauna avem probe, iar în problema refugiaţilor Jugoslavi, dacă am folosit elementele cinstite din rândurile lor, ei singuri ar fi putut demasca duşmanii dintre ei.
În legătură cu reţinerea îndelungată în afară de piedicile ce le-a arătat tov. Dulgheru, mai adaogă că oamenii noştrii s’au abrutizat în ultimul timp.
Recunoaşte lipsa de control în jos, deasemeni şi faptul că se ia în consideraţie orice denunţ, iar atunci când acesta se dovedeşte a fi tendenţios nu se ia nici un fel de măsură contra acelora care îl fac. Ca exemplu arată că în Uniunea Sovietică denunţătorul tendenţios este pedepsit.
Din şedinţă trebuesc trase învăţăminte care să se transmită în provincie în legătură cu libertatea de a aresta în afară de bande şi flagrant delict.

Tov. General Locot. Drăgănescu, arată în legătură cu grănicerii următoarele: Dacă Securitatea a putut să facă această diferenţă între un refugiat politic şi altul de drept comun, grănicerul consideră pe fiecare ins care trece graniţa ca un infractor. Odată cu trecerea graniţei începe calvarul unui refugiat, care este predat din post în post, neavând posibilităţi de cazare şi hrană.
Ar trebui dat un ordin ca cei trecuţi peste graniţă să fie predaţi direct la prima unitate de Securitate.
Sunt cazuri când gazdele bandelor stau de două trei luni arestaţi fără să fie cercetaţi. În ce priveşte arestările chiar eu dădeam ordin de arestare în baza unui material.
Ce s’a prelucrat astăseară vom prelucra cu toate organele nostre.

Tov. Ministru Adjunct Jianu M., expune următoarele: Încă dela şedinţa din Octombrie s’a stabilit ca să nu se predea refugiaţii politici din post în post ci direct la Securitate.
Dacă din 1945 până în 1947, organele noastre trebuiau să lovească în bandiţi fiindcă nu puteam să fim nepăsători, astăzi trebuie să le cerem mai mult întrucât organele noastre a crescut şi trebuie să aibă mai multă putere de descernământ.
Nu odată s’au dat exemple pentru grija de oameni, dar s’au făcut greşeli cu refugiaţii din Jugoslavia şi aceasta este în primul rând a mea fiindcă nu am controlat.
În general probema libertăţii cetăţeanului este încă o problemă nerezolvată complect. Sunt cazuri când ţăranii săraci sunt arestaţi şi stau închişi pentru nişte vreascuri care le-au luat.
Deasemeni arată că alocaţia pentru masă de 14 lei nu era suficientă.
În ceea ce priveşte latura cu miliţia este mai grea; oamenii sunt arestaţi pentru un Kgr. de mere. Pe cât a fost posibil am îndreptat acest lucru.
Învăţăturile de astă seară trebuie să ne fie de folos şi să învăţăm oamenii noştrii să facă discernământ în problemele ce le stau în faţă.

Tov. General Maior Mazuru V., spune următoarele: S’a arătat mai sus că în ultimul timp s’au împuţinat trecerile peste graniţă a refugiaţilor politici şi după părerea mea una din cauzele care a determinat aceasta, în afară de măsurile luate de poliţia lui Rancovici, este faptul că unii din refugiaţi care au fost anchetaţi şi aruncat înapoi peste graniţă, probabil au răspândit svonuri în legătură cu tratamentul care le-a fost aplicat în timpul deţinerii la Securitate.
Aceasta a putut în oarecare măsură să oprească hotărârea membrilor de partid cinstiţi să fugă la noi şi să se alăture luptei împotriva clicii lui Tito.
În ce priveşte tratamentul şi grija de arestat o parte din vină o am şi eu în ce priveşte lipsa de măsuri luate în privinţa pazei acelui care a fost internat la Spitalul Central.

Tov. Maior Guţan Alex., arată că, dacă s’ar fi folosit o metodă mai bună, elementele care ar fi trecut graniţa ar fi demascat bandiţii din mijlocul lor. Cauza a fost au fost ridicaţi în muncă tovarăşi care în trecut au fost privaţi de libertate şi li s’a întipărit o ură împotriva celor arestaţi.
Mai departe arată că trebuie ridicată calificarea oamenilor şi apoi face o critică tov. Colonel Dulgheru pentru că nu adânceşte suficient lucrurile şi caută să se justifice fără să vină cu propuneri concrete pentru a îndrepta lucrurile în viitor.

Tov. General Locot. Pintilie Gheorghe, arată că greşeala care s’a făcut de organele noastre de răspundere este aceia că nu a dat îmdrumări suficiente organelor în subordine. Nu putem spune că tot ce s’a făcut era o simplă greşeală ci, o lipsă de răspundere din partea noastră.
Dacă luăm problema Jugoslavă putem spune că problema aceasta nu a fost aprofundată, iar în cadrul colectivului nostru nu am analizat această problemă. A fost şi o lipsă de orientare dela început atunci când am prelucrat rezoluţia cu oamenii.
Cu Tov. care au venit din Jugoslavia, nu s’a făcut o deosebire între ei şi de aici pleacă greşeala noastră cu toate că noi acuma am luat măsuri de îndreptare.
Scuze nu puteam avea în această privinţă, greşeli au fost şi mai sunt, chiar dacă ele au fost făcute conştient sau inconştient.
Deasemenea dacă controlăm munca, putem vedea câte abuzuri am făcut noi şi organele de jos.
După această şedinţă trebuie să revizuim toată munca şi atitudinea noastră.
Cazul acesta va trebui să îl prelucrăm şi să trasăm linia cum a trasato tov. Ministru Teohari.

Tov. Ministru Teohari Georgescu, în concluzie arată următoarele: Cei care au luat cuvântul au adus lucruri noui. Tov. care au vorbit au atins şi lucruri în legătură cu tov. Dulgheru. Noi comuniştii nici odată nu ne este greu să recunoaştem greşeala noastră şi nu ne este teamă să arătăm răspunderea greşelilor altor tov. de ai noştrii.
Tov. Dulgheru, a vorbit, dar e bine să vedem care sunt cauzele care ne-au determinat să facem aceste greşeli.
Nu se pot căuta justificări în această problemă, căci toate argumentele nu le pot justifica. Oamenii dela graniţă au fost aduşi aici şi trataţi la fel ca şi ceilalţi arestaţi.
Oricare dintre noi dacă s’ar găsi în situaţia care se găsesc tovarăşii din Jugoslavia, ar fi putut avea unele eşiri. Sunt cazuri când unii au ajuns să-şi piardă minţile.
Oamenii aceştia s’au găsit în situaţia că ţara lor care trebuia să meargă alături de U.R.S.S., să fie aruncată în braţele imperialismului. Nu este de mirare starea lor sufletească atunci când vin aci ca să fie ajutaţi şi apoi se găsesc în situaţia de a fi băgaţi în arest.
Dacă aceasta ar fi numai într’un procent de 10%, când problema are caracter internaţional, atunci aceasta are repercursiuni negative în munca noastră. Tov. Mazuru a arătat că dacă 2 - 3 inşi, au mers de aici şi au arătat felul în care au fost trataţi, opreşte hotărârea elementelor cinstite de a mai trece graniţa la noi.
Dacă am lua rezoluţia Biroului Informativ am vedea la un moment dat că se creiează o contrazicere între ceeace sa prevăzut şi ceeace am aplicat noi.
Pe oamenii aceştia dacă nu i-am fi luat drept spioni şi trădători, desigur i-am fi tratat altfel.
Iată de ce ar trebui să legăm această problemă de cealaltă. Organele Securităţii care vânează oameni pentru lucruri mici nu fac servicii nici pentru noi şi nici pentru regimul nostru.
Problema pentru noi este de a face faţă sarcinilor noastre în aşa fel încât să atragem masele de partea noastră.
Nu luăm măsuri pentru a mări numărul duşmanilor, ci ca să mărim baza massei.
Tovarăşi, pentru noi toţi toate cele petrecute ne arată cum trebue să ducem munca. Noi parcă ducem munca de partizanat. Ceeace a lipsit este că nu se precizează clar ce are de făcut fiecare. Dacă noi am fi făcut aceasta am fi venit şi am fi spus că iată noi am discutat şi am întocmit procesul verbal cu ceeace am discutat şi ce am hotărât.
Acesta este rezultatul când noi luăm o hotărâre care atrage după sine o serie de încurcături. Deasemeni trebuie să spunem cum tovarăşii Sovietici privesc şi rezolvă asemenea probleme.
Ce ar trebui să facem după discuţiile noastre de astăzi: Colectivul de astăzi dacă este de acord să fie trecut că consideră că poziţia şi tratamentul aplicat unor refugiaţi Jugoslavi politici, a fost nejust. Că aceasta se datorează şi lipsei unui control a directivelor date în aceste chestiuni.
Pentru înlăturarea grabnică a acestor lipsuri şi abateri grave, colectivul hotărăşte:
1. Însărcinează pe tov. General Locot. Drăgănescu de a lua măsurile ca toţi cetăţenii care trec din Jugoslavia şi care se predau autorităţilor noastre dela graniţă, să se aibe faţă de ei o atitudine civilizată şi să li se acorde un tratament omenesc.
Nu se vor cerceta la graniţă ci vor fi trimişi la Centru la Organele de Securitate, Timişoara şi Craiova.
Se atrage atenţia că aceasta nu înseamnă o slăbire a vigilenţei din partea organelor dela graniţă, care să dea posibilitatea elementelor duşmane să scape din mâinile noastre.
2. Tov. General Locot. Pintilie, va lua măsuri ca cei ce vor fi predaţi organelor de Securitate, să fie trimişi cu primul tren la Bucureşti, fără a fi cercetaţi la organele de Securitate dela graniţă. Tratamentul va fi la fel cu cel arătat mai sus. La Bucureşti vor fi găzduiţi în condiţiuni bune, dându-li-se hrană şi tratament cât mai bun. Cercetarea nu va avea caracter poliţienesc. Se va lua în mod tovărăşesc autobiografia. Acei asupra cărora nu vor fi motive de suspiciune, peste cei mult trei zile, vor fi predaţi organelor însărcinate cu grija refugiaţilor politici.
Tov. Pintilie va verifica şi va controla ce elemente Jugoslave refugiate se găsesc fie în ţară sau la centru pentru a le rezolva situaţia în spiritul celor de mai sus.
În legătură cu discuţiile din seara aceasta, Tov. Pintilie va lua măsuri de a verifica şi controla pe toţi cei care se găsesc arestaţi în ţară pentru a identifica motivele pentru care sunt reţinuţi şi dacă sunt fixate termene de rezolvare sau nu.
Va analiza posibilitatea stabilirii anumitor norme în ce priveşte arestările.
3. Tov. Ministru Adjunct Jianu, va cerceta persoanele arestate pe linie de miliţie, motivele, pentru a identifica acele persoane care sunt reţinute fără motive precise.
De comun acord cu tov. Pintilie va pregăti un ordin circular în ce priveşte arestările legate de situaţii concrete (arestări din ordinul autorităţilor, al persoanelor sau al organizaţiilor de massă).

Să fie pus ca un punct în procesul verbal faptul că colectivul este de acord să se ridice alocaţia de hrană a arestaţilor preventivi la Securitate şi Miliţie.
Problema discutată de colectiv se va prelucra pe linie de Partid şi Instituţie, însă problema Jugoslaviei numai cu elementele de conducere.
Se va prelucra cu Securitatea şi Miliţia problema abuzurilor şi a arestărilor. Se atrofiază la un moment dat simţul de răspundere al oamenilor noştrii.
Colectivul necesită necesar să sublinieze că este datoria lui să arate că rămâne o sarcină mai departe a organelor noastre de a nu slăbi cu nimic vigilenţa împotriva duşmanilor noştrii.

p. Conformitate
GENERAL MAIOR DE SECURITATE
V. Mazuru