30 ale lunii august din anul 1948 a arătat o faţă mohorâtă Bucurećtiului. "Plouă a toamnă. E linićte ći e trist...", scria în jurnalul ei intim la acea dată Alice Voinescu, o mare doamnă din elita intelectuală a „foćtilor exploatatori burghezi" din perioada interbelică . Acest fundal sumbru aparţine tabloului zilei în care istoria noastră postbelică a consemnat naćterea Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului, principala instituţie cu atribuţii represive a regimului comunist din România. Intâmplările din acea zi, circumstanţele apariţiei temutei poliţii politice comuniste ći primele acţiuni ale Securităţii sunt obiectul capitolului de faţă.

*

Decretul 221 pentru înfiinţarea ći organizarea DGSP a fost publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 30 august . Atribuţiile instituţiei erau stipulate fără echivoc la articolul 2 („apărarea cuceririlor democratice ći asigurarea securităţii Republicii Populare Române contra dućmanilor din interior ći exterior") ći, ca atare, pentru cei înregimentaţi deja în acţiunile represive ordonate de comunićti pentru „lichidarea dućmanului de clasă" în numele „consolidării democraţiei populare", înfiinţarea Securităţii nu a reprezentat o discontinuitate în „muncă". Era practic o mai bună repartizare a atribuţiilor ći o centralizare a activităţii represive de care se ocupa acum, cu preponderenţă, noua Direcţiune, cât ći o schimbare de titulatură. Organizarea, încadrarea cu personal ći dotările urmau să se reglementeze „prin deciziunile ći instrucţiunile interioare ale Ministerului Afacerilor Interne", în cadrul căreia aceasta funcţiona. Bineînţeles, reglementările aveau un caracter secret, devenind executive imediat după înscrierea lor în registrul hotărârilor interne ale MAI ći comunicarea către conducerea Securităţii, care trebuia să le aducă la îndeplinire. Ofiţerii de securitate, conform articolelor 4 ći 5 ale Decretului, erau singurii competenţi în a instrumenta infracţiunile „ce privesc regimul", pe întreg teritoriul ţării, în baza instrucţiunilor interne. Instrucţiunile, ca ći statutul, normele de încadrare ći promovare a personalului, cât ći bugetul în detaliu constituiau date secrete (bugetul, prin derogare de la Legea contabilităţii publice, conform dispoziţiilor din legea fondului pentru cheltuieli în interese superioare de stat, se publica numai ca sumă globală a cheltuielilor DGSP în cadrul bugetului MAI) .
Decretul 221 nu făcea decât să legifereze într-un text unic un complex de hotărâri anterioare ale conducerii comuniste, în baza cărora acţiunile îndreptate cu precădere împotriva opozanţilor regimului au fost în cele din urmă centralizate în sarcina acestei noi insituţii. Naćterea Securităţii a fost rezultatul unui proces care a început la 6 martie 1945, dată după care infiltrarea Ministerului Afacerilor Interne de către comunićti a luat proporţii din ce în ce mai serioase ći s-a finalizat practic în 10 iulie 1948, când Secretariatul Comitetului Central al PMR lua în discuţie ći aproba propunerea ministrului de interne Teohari Georgescu, de reorganizare a Direcţiei Generale a Siguranţei Statului, sub noua titulatură . Ca ći Republica Populară Română, Securitatea a fost înfiinţată prin decret la finalul luptei comunićtilor de cucerire a puterii, ca un corolar al acesteia, reprezentând momentul de maturizare a represiunii ca armă politică, determinantă în succesul pe care comunićtii l-au înregistrat în impunerea regimului lor. Astfel, noul regim „s-a autocertificat în mod oficial drept un stat poliţienesc" : Securitatea avea ca scop declarat „apărarea cuceririlor democratice", adică menţinerea ći consolidarea sistemului, prin anihilarea oricărei dizidenţe faţă de linia impusă de conducerea comunistă. Infiinţarea ei reprezintă punctul final al procesului de instaurare a dictaturii proletariatului în România, în accepţia sa formulată de Lenin - „puterea bazată pe forţa neîngrădită de lege", înlocuită cu o legalizare a terorii „în termeni clari, fără echivoc" .
În ziua mohorâtă care coborâse peste capitala României Populare cu ocazia naćterii Securităţii, la 30 august 1948, Alice Voinescu mai nota în jurnalul ei, printr-o stranie coincidenţă: „Nu vă cer să ne iubim unii pe alţii, ci împreună să urâm imperialismul - a spus, la Breslau, Fadeev. E darea peste cap nu numai a crećtinismului, ci ći a umanismului elin. Ce ar spune Antigona de această predică despre ură? Se dau pe faţă tot mai mult..." . Într-adevăr, dacă în 1945-1947 represiunea fusese mascată în cadrul vechilor structuri poliţienećti sau a celor cu atribuţii informative, fiind utilizată ći adaptată situaţiilor în lupta împotriva opozanţilor politici de fidelii comandamentelor comuniste din interiorul acestor instituţii, la 30 august 1948 sosise timpul ca masca să cadă.

La început a fost discursul

În primele momente după preluarea puterii executive, prin impunerea unui guvern aflat sub influenţă comunistă, îndeosebi ca urmare a intervenţiei dure a ocupaţiei sovietice decât datorită propriilor eforturi, au existat la nivelul conducerii PCR două tipuri de discurs despre utilizarea represiunii în impunerea hegemoniei asupra ţării. Cel dominant era coleric, pe alocuri ura de clasă depăćind cu mult realitatea propriei puteri, dar în subsidiar un altul, ceva mai organizat, analiza posibilităţile ći descoperea căile de distrugere treptată a structurilor vechii societăţi. Dar era numai o diferenţă de ton în abordarea subiectului, care privea datoria supremă a comunićtilor - nimicirea dućmanului de clasă. Prima ţintă au constituit-o colaboraţionićtii regimului antonescian ći legionarii, comunićtii limitându-se deocamdată la aceste categorii, pentru a rămâne în consonanţă cu spiritul vremii. Dezideratul lichidării lor a fost făcut public încă din primele momente după răsturnarea regimului antonescian. La o întrunire din faţa sediului central al PCR, în cuvântarea prilejuită de intrarea trupelor sovietice în Bucurećti, Gheorghiu Dej arăta: „Răsturnarea regimului hitlerist al lui Antonescu a însemnat o mare victorie în drumul spre libertatea deplină. Dar nu trebuie să vă lăsaţi îmbătaţi de succes. Lupta nu a încetat. Trebuie să loviţi mai departe rămăćiţele bandelor legionare, actualul pericol intern, ći pe sprijinitorii lor, să luptaţi pentru curăţirea întregii vieţi publice, a aparatului de stat, a instituţiilor, de ultima rămăćiţă fascistă. Tovarăći muncitori, legionarii trebuiesc zvârliţi afară din fabrici. Fascismul trebuie strivit. Am cucerit astăzi libertatea. Dar ea trebuie consolidată" . După mai puţin de o lună, în articolul de fond al numărului 3 din „Scânteia" (23 septembrie 1944), intitulat „Datoria noastră în momentul actual", se arăta: „Comunićtii trebuie să mobilizeze masele poporului spre a veghea ći lupta împotriva sabotorilor legionari ći prohitlerićti, să mobilizeze la descoperirea ći demascarea lor, la lupta pentru nimicirea lor... DATORIA ACEASTA ESTE O DATORIE SUPREMĂ. Regimul democratic ći sarcina democratizării ar fi lipsite de conţinut, dacă nu s-ar lua măsuri dintre cele mai severe împotriva dućmanilor de moarte ai poporului". În continuare, „dućmanii de moarte" erau astfel enumeraţi: legionarii, hitlerićtii, cuzićtii, prohitlerićtii „de teapa lui George Brătianu", care „îći râd în barbă, se folosesc de libertatea personală pentru provocaţiuni hitleriste, unii ascunći, alţii făţići, împotriva libertăţii poporului român ţinut în cătuće de ei ći ai lor, atâta amar de vreme" . Bineînţeles, prima măsură împotriva acestor inamici urma să fie anularea „libertăţii personale". Atacuri similare, din ce în ce mai virulente ći-au găsit zilnic loc discursurile liderilor comunićti ći în presa de partid a vremii. Ţintele au fost identificate treptat într-o arie din ce în ce mai cuprinzătoare de categorii politice ći sociale, pe măsura consolidării puterii comuniste. Densitatea acestor atacuri, a căror antologare ar ocupa un spaţiu imens, îl determina pe autorul anonim al unui articol din oficiosul PNŢ „Dreptatea" să gloseze pe marginea lor, încă din 2 septembrie 1944, câteva rânduri cu valoare de premoniţie: „Cine a avut buna inspiraţie de a păstra ziarele care au apărut de la 23 august ći până astăzi în Capitala noastră îndelung răsunătoare ći amabilă, nu se va plictisi la bătrâneţe... Astăzi, însă, ne lipsećte perspectiva istorică pentru a glumi, iar desfăćurarea rapidă a evenimentelor nu acordă timpul necesar încercării unui sentiment de rućine" .
Dincolo de declaraţiile belicoase ale comunićtilor, momentul trecerii la fapte nu trebuia, în viziunea lor, ca ći a mentorilor ći protectorilor sovietici, să întârzie. Punerea în practică a ameninţărilor proferate a fost posibilă îndeosebi după instalarea guvernului Groza. Pe primul loc, între inamicii declaraţi figurau legionarii. Ca urmare, la numai patru zile de la acest eveniment, într-o ćedinţă a activului central al partidului împreună cu minićtrii comunićti din 10 martie 1945, în vreme ce Teohari Georgescu a adus vorba de arestarea liderului sindicatului de la Societatea de Tramvaie Bucurećti, ai cărei muncitori se manifestau în marea lor majoritate deschis ći cu curaj împotriva comunićtilor, Vasile Luca a reacţionat dur: „Aća, nu aćteptaţi nici un fel de lege pentru legionari! Trebuie arestaţi cei pe care îi avem în mână... ći trebuie folosiţi oamenii noćtri pentru arestări". La interpelarea primului ministru Groza, care invoca necesitatea unei „selecţionări serioase", pentru că „închisorile sunt pline de ţărani ći muncitori", în marea lor majoritate găsiţi vinovaţi de a fi fost membri de rând ai mićcării legionare, replica lui Vasile Luca nu s-a lăsat aćteptată: „Mai bine să arestăm zece nevinovaţi, decât să scăpăm un bandit!" O soartă similară hărăzea liderul comunist ći celor epuraţi: „Toţi cei epuraţi trebuie adunaţi ći băgaţi în lagăr, pući la muncă obćtească. Ći apoi vom vedea cine se poate reabilita" . Dar la începutul lunii martie a anului 1945 era prea devreme pentru asemenea acţiuni în forţă, de internare în lagăr în baza unor simple dispoziţi, măsură pe care autorităţile „democraţiei populare" aveau totući să o întreprindă peste mai puţin de un deceniu - într-un timp în care chiar „justiţiarul" Vasile Luca va cădea victimă terorii comuniste. Când problema epurărilor a fost reluată peste două săptămâni, la o ćedinţă a Frontului Unic Muncitoresc, a izbucnit un mic conflict între reprezentanţii social-democraţi ći comunićti pe acest subiect, cei din urmă acuzând pătrunderea în PSD a numeroase „elemente fasciste" ći recomandând excluderea lor, urmată de internarea în lagăr. Prilej cu care a avut loc un schimb de replici între Gheorghiu Dej, Lothar Rădăceanu ći Ana Pauker: „Dej: - Am pus să bată acum la maćină lista complectă a legionarilor strecuraţi la social-democraţi... Noi lucrăm repede. Dacă e legionar, îl băgăm în lagăr ći pe urmă vedem. Că e UP-ist (în Uniunea Patriotică - n.n.) sau social-democrat sau comunist, nu ne privećte.
Rădăceanu: - Dar de ce să băgaţi în lagăr oameni nevinovaţi?
Dej: - Mă rog, dacă a fost legionar.. .
Rădăceanu: - Dar cine să constate aceasta?
Dej: - Pe bază de mărturii... Să spunem că despre cutare vin doi muncitori să spună că uite, cutare a purtat cămaća verde...
Pauker: Ći dacă noi îi facem vreun reproć tovarăćului Teohari, este că lucrează prea încet. Pentru că nu se poate ca în România să nu fie până acum 50.000 legionari arestaţi".
Nu peste multă vreme, la ćedinţa din 2 aprilie 1945 cu minićtrii comunićti, Ana Pauker a cerut crećterea vigilenţei membrilor de partid din guvern. Reamintind disputa cu social-democraţii, ea a precizat: „Dacă ei sunt oameni cu cap, trebuie să înţeleagă. În Franţa, unde a fost o mićcare de partizani la care au participat sute de mii ći milioane de oameni, au fost arestaţi acum 40.000, în Jugoslavia, Bulgaria iarăći zeci de mii. Apoi în România, în care a fost rebeliune legionară, stăpânire germană, trebuie să fie cel puţin tot atâţia arestaţi".  Ulterior, în aceeaći chestiune, la o ćedinţă a Comitetului Central al PCR din 14 mai 1945, Gheorghiu Dej s-a arătat ći mai vehement: „tot ce a fost bandit trebuie arestat!" .
Faptul că, fiind vorba de colaboraţionićtii regimului antonescian ći de legionari, dućmanii lor de moarte, Luca, Pauker ći Dej îći mai pierdeau cumpătul, nu justifică întru totul lipsa de realism a propunerilor lor. La aceeaći ćedinţă din mai, în care Dej preconizase arestări masive ći imediate, Emil Bodnărać a făcut o succintă ći riguroasă analiză a instrumentelor represive aflate la îndemâna comunićtilor, lăsând să se înţeleagă că dezlănţuirea valului de teroare trebuie deocamdată amânată: „Sectorul armatei este foarte slab, dar sectorul tov. Teohari este în mâinile noastre... Aparatul nostru de interne trebuie să ćtie tot ći nimeni să nu poată câćtiga capacitatea de a face informaţii. Reacţiunea este foarte hotărâtă să forţeze aparatul nostru. Trebuie unificarea serviciului informativ ći întărirea aparatului executiv, precum ći a grănicerilor - paza graniţelor nu trebuie să fie o preocupare a Ministerului de Război, ci tot a internelor. Trebuie să venim cu câteva proiecte de reorganizare a aparatului de interne ći trebuie chiar forţată mâna regelui, pentru ca mijloacele să ne fie puse la dispoziţie" . În doi ani de zile, majoritatea măsurilor preconizate de Bodnărać aveau să devină realitate, ele crescând eficienţa instrumentelor represive aflate la îndemâna comunićtilor. La fel de lucizi ći ponderaţi s-au arătat, în lunile care au urmat instalării guvernului Groza, Lucreţiu Pătrăćcanu ći Teohari Georgescu, ei opunându-se dezlănţuirii imediate a unor arestări masive. În ćedinţa CC al PCR din 25 iulie 1945, Pătrăćcanu îći preciza astfel punctul de vedere: „Am avut acest principiu: să lovim oamenii care au făcut fapte criminale. Dar să nu fie aceleaći criterii pentru conducătorii de organizaţii, la fel pentru cei care au mers cu curentul ći n-au făcut nimic" . Pragmatic, dar cu atât mai eficient în utilizarea represiunii ca mijloc, fără să o revendice ca scop, ca act de răzbunare, s-a arătat la aceeaći ćedinţă ći ministrul de interne Teohari Georgescu: „La Satu Mare a fost un caz cu un popă reacţionar, din cauza căruia comunićtii nu puteau intra în sat. Ei au cerut să fie arestat. Am întrebat: după arestare, dacă o să te duci în sat să faci propagandă comunistă, te alungă ţăranii cu topoarele; aća se face muncă politică, aća luptăm noi împotriva reacţiunei?... Nu putem noi, cu un mănunchi de oameni cu care am început activitatea politică, care abia după 23 august au devenit o forţă formidabilă, nu putem întrebuinţa metodele acestea de arestări ći epurări fără lămurire politică, fără mobilizarea maselor" .
Între cele două opţiuni, prima, a represiunii imediate ći fără cruţare ći cea de-a doua, a amânării ei, în vederea derulării pas cu pas, concomitent cu ascensiunea comunićtilor la putere ći utilizată ca mijloc de realizare a acestei ascensiuni, ultima a avut câćtig de cauză. Faptul s-a petrecut probabil sub impulsul reprezentanţilor sovietici care controlau partidul comunist, întrucât era evident ca ei să dorească evitarea tulburărilor, care ar fi însoţit valurile de arestări în spatele frontului ći, după încetarea războiului, ar fi putut provoca o inerentă coalizare a populaţiei într-o mićcare ostilă ocupaţiei sovieto-comuniste, ducând ći la pierderea brumei de încredere pe care guvernul Groza ći-o câćtigase. Aća că, treziţi din beţia puterii ći domolindu-ći setea de răzbunare, Ana, Luca ći cu Dej s-au văzut nevoiţi să amâne cu câţiva ani momentul în care vor băga, într-adevăr, „spaima-n burgheji".
Distanţa între dorinţa arzătoare a liderilor comunićti de a-i vedea îngenunchiaţi pe opozanţii regimului de democraţie populară ći posibilitatea de a trece la reprimarea acestora cu ajutorul unui aparat poliţienesc obedient a fost parcursă relativ rapid, datorită controlului pe care PCR îl avea asupra Ministerului Afacerilor Interne, prin Teohari Georgescu, secretar de stat din noiembrie 1944 ći deţinător al acestui portofoliu după 6 martie 1945. O altă pârghie esenţială utilizată de comunićti în orchestrarea represiunii a fost justiţia, de a cărei "reformă" s-a ocupat ca ministru comunist Lucreţiu Pătrăćcanu. Când pervertirea acestor două componente s-a încheiat ći controlul comunićtilor asupra lor a fost total, la finele anului 1948 a fost înfiinţată Securitatea. Prezentăm cititorilor Intervalului în premieră stenograma celei dintâi ćedinţe de bilanţ a Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, prezidată de cei ce au înfiinţat-o după chipul ći asemănarea KGB-ului sovietic: Alexandru Nicolschi ći Pintilie Gheorghe (pe numele său adevărat Pantelei Bodnarenko), ei înćići vechi ofiţeri ai poliţiei politice sovietice infiltraţi în PCR cu misiunea de a controla mićcarea comunistă.

Note:
1.  Alice Voinescu, Jurnal, Ediţie îngrijită de Maria Ana Murnu, ed. Albatros, Bucurećti, 1997, p.532.
2.  Arhiva Serviciului Român de Informaţii, Fond Documentar , (în continuare: ASRI, Fond D), dos. 9036, vol.1, f.666 (publicat în „Cartea Albă a Securităţii", (în continuare: „CA"), editată de Serviciul Român de Informaţii, Bucurećti, 1997, p.474.
3.   Ibidem
4.  Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Cancelarie, dos.14/1948 (Protocol nr.1 al Ćedinţei Secretariatului CC al PMR din 10 iulie 1948).
5.  Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Fundaţia Academia Civică, Bucurećti, 1997, p.74.
6    Dmitri Volkogonov, Lenin. O nouă biografie, Ed. Orizonturi - Ed. Lider, Bucurećti, f.a., p.269-270.
7.    Alice Voinescu, loc.cit.
8.   Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Cancelarie, dos.14/1948 (Protocol nr.1 al Ćedinţei Secretariatului CC al PMR din 10 iulie 1948).
9.    Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Fundaţia Academia Civică, Bucurećti, 1997, p.74.
10.    Dmitri Volkogonov, Lenin. O nouă biografie, Ed. Orizonturi - Ed. Lider, Bucurećti, f.a., p.269-270.
11.   Alice Voinescu, loc.cit.
12.  Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Cancelarie, dos.15/1945, p.2,4.
13.    Ibidem, dos.22/1945, p.5,20,25 (stenograma ćedinţei Frontului Unic Muncitoresc din 22 martie 1945).
14.   Ibidem, dos.24/1945, p.6 (stenograma ćedinţei din 2 aprilie cu minićtrii comunićti).
15.   Ibidem, dos.38/1945, p. 10 (stenograma ćedintei Comitetului Central din 14 mai 1945).
16.    Ibidem, p.11.
17.   Ibidem, dos.65/1945, p.41.
18.   Ibidem, p.66.

PROCES-VERBAL

(Ne cerem scuze pentru deformarea tabelelor - formatarea lor s-a pierdut in procesul de convertire la html)

Astăzi 11 Februarie 1949, orele 10 a.m., a avut loc o şedinţă de analiză a muncii, a Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului, pe perioada dela reorganizare - 1 Septembrie 1948 - pînă în prezent.
La şedinţă au participat tov. Ministru TEOHARI GEORGESCU şi colectivul de conducere al Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului, format din: tov. General Locot. PINTILIE GHEORGHE, tov. General Maior NICOLSCHI AL. şi tov. General Maior V. MAZARU.
Şedinţa a fost condusă de tov. Ministru TEOHARI GEORGESCU.
Cu această ocazie tov. General Lt. PINTILIE GHEORGHE  a făcut o dare de seamă a muncii Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului, care a cuprins chestiuni organizatorice şi realizări şi lipsuri înregistrate în această perioadă de timp.
Dsa începe prin a arăta că schema de organizare nu a fost suficient de aprofundată cu ocazia organizării; mai tîrziu s-a constatat o serie de lipsuri ca: neprevederea unor organe tehnice, administrative, precum şi a şofeurilor necesari Serviciilor Exterioare.
Am crezut la început afirmă Dsa. că nu voi putea cuprinde munca, schema de organizare mi s-a părut puţin cuprinzătoare, cam anemică. În ultimul timp însă m-am combătut deoarece am observat că organele noastre au început să cuprindă munca.
Cu privire la situaţia organizatorică  tov. Director General PINTILIE GHEORGHE, arată următoarele:
Bugetul Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului prevede un efectiv de 4.641 posturi; din aceştia ne lipsesc astăzi 1.273. Posturile ocupate sunt în număr de 3.549.
Această situaţie desfăşurată pe grade se prezintă astfel:
Posturi Posturi Posturi Posturi
                                              Bugetare          Ocupate      Vacante     Excedentare
- General Locotenent 1 1 - -
- General Maior 3 2 1 -
- Colonel 30 7 23 -
- Lt. Colonel 35 15 20 -
- Maior 171 40 131 -
- Căpitan 430 100 340 -
- Locotenent 600 311 289 -
- Sublocotenent 900 311 160 -
- Plutonier Major Şef 371 358 13 -
- Plutonier Major 1.400 1.170 230 -
- Plutonier 300 481 - 181
- Sergent Major 200 142 58 -
- Serg. Major. Asim. 200 182 18 -
TOTAL 4.641 3.549 1.273 181
Cauza încadrării în grade mici este în primul rînd din motivul că nu s-a putut aprecia la început capacitatea oamenilor şi apoi s-a lăsat oamenilor posibilitatea de înaintare.
Compoziţia socială a personalului Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului se prezintă astfel:
                                    Muncit.   Muncit.     Muncit.    Funcţ.        Intel.        fără.      Total
                                      calif.      necalif.         agr.
Dir. G-rală 623 90 6 264 37 23 1.043
D.S.C. 154 27 3 84 15 4 287
Dir. Exter. 1.181 223 136 642 10 31 2.223
TOTAL 1.958 340 145 990 62 58 3.553
Procentaj 54% 10% 4% 28% 2% 2% 100%

Situaţia numerică a efectivelor Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului împărţită pe bărbaţi şi femei este următoarea:
    Bărbaţi Femei   Total
- Direcţiunea Generală 873 170 1.043
- Dir. Sec. Capitalei 245 42 287
- Dir. Exterioare 2.008 215 2.223
TOTAL 3.126 427 3.553

Personalul Direcţiunii Generale împărţit pe categorii de grade, se prezintă astfel:
                                              Dir. G-rală.        D.S.C     Dir. Exter.       Total pe ţară
- Ofiţeri superiori 22 5 32 59
- Ofiţeri inferiori 398 111 633 1.142
- Subofiţeri 450 157 1.481 2.088
- Asimilaţi 173 14 77 264
TOTAL 1.0431 287 2.223 3.553

Situaţia personalului Direcţiunii Generale repartizată după origina socială, se prezintă după cum urmează:
                                          m               .ţ.s               .ţ.m.           ţ.b          .m.b.        Total
- Dir. Generală 479 313 25 1 225 1.043
- D.S.C. 140 79 7 1 60 287
- Dir. Exter. 1.041 704 74 7 397 2.223
Total: 1.660 1.096 106 682 3.553
Procentaj: 48% 30% 3% 19% 100%

Creşterea efectivului dela reorganizare pînă în prezent este următoarea:
- Efectiv existent la data reorganizării 1 Septembrie 1948 2.281
- Numiţi dela 1 Sept. 1948 pînă în prezent  1.272
Total:  3.553

Compoziţia naţională a personalului Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului este următoarea:
                              R.         E.       M.   Rus.   J.     C.    B.    G.    Ar.   P.     N.    It.   Total
- Dir. G-rală 890 127 7 5 1 1 1 6 2 1 1 1 1.043
- D.S.C. 260 22 2 1 - - - - 1 1 - - 287
- Dir. Exter. 1.781 192 205 15 12 5 3 3 3 - 4 . 2.223
TOTAL 2.931 341 214 21 13 6 4 9 6 2 5 1 3.553
Procentaj: 83% 10% 6% restul 1%  100%

Apartenenţa politică a personalului Direcţiunii Generale a Poporului este următoarea:
                                                       m. de p.        ne m. de p.   Total
- Dir. Generală 950 93 1.043
- D.S.C. 254 33 287
- Dir. Exter. 2.174 49 2.223
TOTAL 3.378 175 3.553
Procentaj 95% 5% 100%
Făcînd o privire asupra muncii desfăşurată în decurs de 5 luni, Dsa. afirmă:
Dacă adîncim întreaga muncă a întregii Direcţiuni Generale, după ce ne-am consultat şi am trecut în revistă toate Direcţiunile, Serviciile şi Birourile din punct de vedere organizatoric, se poate spune că oamenii noştrii s-au familiarizat cu munca şi o cunosc. În ultima lună - Ianuarie - din discuţii colectivul concomitent a ajuns la concluzia rodului muncii care înainte nu se simţea.
La mine la început sa simţit neîncrederea, mai ales din cauză că aveam în vedere sarcinile date de Partid şi Instituţie şi aveam în vedere lupta care se ascute. Prin luna Ianuarie oamenii s-au familiarizat mai mult cu munca  şi aun început să adîncească problemele.
Cînd am accentuat asupra compoziţiei sociale, am ajuns ca majoritatea funcţionarilor noştri să fie muncitori şi ţărani veniţi din făbrici şi care deşi nu au ştiut să ţină tocul în mînă, totuşi astăzi putem spune că este un succes al tov. noştrii muncitori că au depus efort şi au avut rezultate bune în muncă.
În fiecare Direcţie a noastră s-a dat sprijin, de ex. Dir. Administrativă s-a ocupat cu dotarea unităţilor din ţară cu toate cele necesare, cu renovarea localurilor, construirea aresturilor şi mobilierelor, dotarea cu îmbrăcăminte, armament, maşini auto, etc.
Dacă dăm exemplu Galaţi şi Iaşi, care în trecut nu au avut localuri, vedem că astăzi se prezintă într-o situaţie bună. Toate acestea s-au făcut din grija Direcţiunii Generale de a creia condiţiuni favorabile de muncă serviciilor noastre. Însăşi forma organizatorică impunea compartimentarea muncii, s-au creiat aceste condiţiuni necesare de muncă în urma dotărilor care s-au făcut.
În prima lună am insistat nejust şi aceasta îmi fac ca o autocritică că m-am lăsat influenţat de metoda de muncă a Colonelului Popescu, să cer mărirea fondului C.I.S. Dacă vedem modul de folosire a fondului C.I.S. ne dăm seama că a fost întrebuinţat nejust şi că s-a dus o politică nejustă cu informatorii.
Prima cauză a fost că cu informatorii nu s-a dus o muncă pe  baza convingerii şi prelucrării lor, nu au fost studiaţi ca să li se cunoască lipsurile şi nevoile lor pentru a-i putea mai bine folosi. În prezent fondul  C.I.S. al Capitalei a scăzut dela 120.000 la 60.000 lei, cu toate că numărul informatorilor a crescut.
Condiţiuni de muncă s-au creiat mai bune Serv. Exter. în special în urma dotării acestora, fondul C.I.S. nemaifiind întrebuinţat pentru unele cheltuieli de furnituri sau alte necesităţi, iar oamenii dela aceste unităţi nu a mai trebuit să umble cu cerşitul sau să folosească abuzuri pentru a obţine cu forţa materialele necesare bunului mers al serviciului aşa cum se întîmpla mai ales în Regionalele din afara Ardealului, unde situaţia era destul de grea.
Dacă analizăm cauza muncii dece a mers aşa de greu şi am lua ca exemplu pe tov. Birtaş care era unul din elementele mai bune, vedem că şi el a mers cam slab pînă în luna Ianuarie.
Nu m-am orientat just, prin aceia că văzînd că tov. Nicolschi are 7 Direcţii, am crezut că nu va putea cuprinde munca.
Din cunoaşterea cadrelor aşa cum vi le-am prezentat puteţi să vă daţi seama că nu s-a putut cuprinde munca nu din neglijenţă ci din cauză că oamenii sunt noi în aceste probleme. Dacă luăm pe tov. Gogu Popescu, putem spune că deabea acum o săptămînă s-a observat la el că începe să se familiarizeze cu munca deşi i s-a dat multă atenţie şi a fost criticat şi ajutat ca să simtă că primeşte ajutor.
Oamenii totuşi au muncit şi ca o parte pozitivă a lor se vede că şi aci şi la Regionale au depus sforţări în muncă şi rezultatele se văd.
Am constatat că majoritatea Regionalelor au crescut. Asta nu înseamnă însă că au crescut 100%, dar am încrederea că oamenii cresc şi vor merge spre mai bine. Tot ca parte pozitivă consider şi faptul că noi am cerut dela oameni mai mult decît putea ei da.
În general aci şi la Regionale se simte partea pozitivă a muncii, desigur cu lipsurile care le-am arătat.
Dacă ne vom întreba dacă s-a cuprins întreaga muncă, şi dacă s-au sesizat sarcinile, putem spune că avem lipsuri şi lipsuri mari încă cu toate succesele obţinute.
De ex.: la Direcţia Operativă se văd lipsuri, să luăm numai cele din ultimul timp cu Florescu şi Şerban Secu, cînd i-am avut de patru ori în mînă şi nu am ştiut să-i urmărim. Deasemeni la Direcţiunea Contrasabotaj  putem spune că suntem la început, poate sunt prea aspru, însă nu numai aci se observă acest lucru, ci şi în întreaga ţară. La fel şi la Dir. III suntem cel mai slab. Poate că nu i-am dat atenţie totuşi ne-am ocupat şi de această muncă.
La Direcţia I-a am scăpat unele probleme ca de ex.: partidele politice, în această problemă nu am dus o muncă sistematică, nu i-am dat destulă importanţă şi nu am urmărit începînd dela mine fiecare chestiune care mi-a fost pusă în faţă. După revizuire am luat aceasta ca sarcină pentru îndreptare.
Ca părţi negative mai sunt încă la Regionale pe linia Direcţiei V-a Cercetări, unde suntem slabi, cu metode vechi. Dar aci este şi slăbiciunea Direcţiei I-a şi a celor Operative, deoarece ducem un element la anchetă, se caută să se scoată dela el fără ca să se exploateze problema pe linie informativă. Noi trebuie să ajungem să avem putere şi superioritate faţă de anchetat ca să obţinem ce ne este necesar, fără să folosim însă metode vechi care ne sunt străine nouă.
Slăbiciuni mai sunt şi la Cifru, Technic, Teleimprimator. Nu s-a descoperit pînă acum nici o scrisoare scrisă cu cerneală simpatică deşi credem că au fost destule.
Aceste lucruri s-au analizat în spirit critic şi am tras concluzii pentru îndreptare. Trebuie să începem să adîncim munca şi să o analizăm.

Tov. General Maior NICOLSCHI Al. intervine şi afirmă că „în ultimul timp ne-am ocupat cu problema legionară şi am scăpat problema PN.T. În ultimul timp se observă că ei se adună şi discută fără ca noi să fi reuşit să îi rupem de massă. Aceasta se datoreşte şi faptului că suntem prea angrenaţi în muncă."

Tov. Ministru TEOHARI întreabă „care este comportarea tovarăşilor din punct de vedere al disciplinei".

Tov. General Lt. PINTILIE arată că au fost abateri dela disciplină ca beţie, şantaj şi altele; nu am ştiut să ducem muncă cu oamenii, să-i educăm, să fim mai aproape de fiecare, în aşa fel ca fiecare Director să-şi cunoască oamenii şi să stea de vorbă cu ei măcar odată pe lună. Oamenii au fost neglijaţi cu toate că sunt în majoritate membrii de partid, şi dacă am analiza fiecare dosar în parte am vedea că omul datorită faptului că este îmbrăcat în uniformă i se cere mai multă demnitate, şi de aceia îi sunt discutate toate lipsurile oricît de mici ar fi.

Tov. Ministru TEOHARI cere să i se spună „cîteva cuvinte despre şcoală şi cum vede colectivul şcolii educarea oamenilor noştrii".

Tov. General Lt. PINTILIE răspunde: Am discutat dela început să facem două şcoli, una de un an şi alta de trei luni. În prezent avem două şcoli, una profesională şi alta de radiotelegrafişti. Conducerea şcolii este bună, şi profesorii muncesc frumos. Condiţiunile creiate sunt foarte bune iar munca se duce în bune condiţiuni. După ce se termină seria prezentată mai facem o şcoală cu elemente din afară şi apoi începem să scoatem din cadre, de jos, pentru calificare în aşa fel încât să-i întărim din punct de vedere profesional şi politic.

Tov. Ministru TEOHARI întreabă: „Şcoala care funcţionează cuprinde toate problemele? În viitor nu vedeţi o şcoală pe probleme?"

Tov. General Lt. PINTILIE afirmă: „Nu ne-am gîndit la aceasta, dar noi vrem ca oamenii să cunoască toate problemele."

Tov. General Maior MAZURU răspunde la întrebarea pusă, în continuare, „de fapt în şcoală se predă toate materiile care înglobează munca Securităţii, şi în afară de aceasta elevii fac muncă practică pe teren. La sfîrşitul cursurilor se va face repartizarea după aptitudini, pe probleme, ţinînd seama de înclinaţiile pe care le-au avut în timpul şcolii şi de felul cum şi-au însuşit problemele."

Tov. Ministru TEOHARI GEORGESCU întreabă care este „situaţia disciplinei elementelor de răspundere ca Directori, Ajutorii lor şi Şefii de Serviciu, aci şi în ţară, dacă au atitudine de comandă în muncă sau de îngânfare."

Tov. General Lt. PINTILIE arată ca o părere personală că se simte de sus pînă jos, la toţi, îngînfarea. De exemplul raportul lui AMBRUS.
Însă se munceşte foarte mult şi în scurt timp vom reuşi să lichidăm cu aceste lipsuri. Purtarea tov. de conducere, fără să greşesc, este demnă şi justă, atât în viaţa familiară cât şi faţă de subalterni. Sunt şi cîteva excepţii ca de ex.: Petrescu şi Ceslauschi, cari au atitudine repezită în relaţiile cu oamenii. La fel şi la Gogu Popescu care nu ţine seama de părerea oamenilor.
La Regionale nu pot reda comportarea; nu am reuşit să cunosc toate abaterile, cred însă că jos există metoda de comandă.

Tov. Ministru TEOHARI GEORGESCU întreabă: luând conducerea de aci şi din ţară, cum privesc aceştia problemele care le au de rezolvat, cu seriozitate, politic, cu uşurinţă, sau prin prizma luptei de clasă?

Tov. General Lt. PINTILIE arată că „la început în această privinţă se simţeau lipsuri dar din zi în zi se simte că se îmbunătăţeşte. În orice ocazie în discuţiile cu tov. unde ei nu vedeau politic sau vedeau superficial, i-am ajutat să înveţe să se orienteze. La aceasta a contribuit şi cititul şi aprofundarea articolelor din Scânteia, unde Partidul trasează sarcini. În ultimul timp oamenii au crescut şi simt răspunderea în muncă, ar fi însă nejust dacă a-şi spune că nu mai privesc superficial, dar din zi în zi situaţia se îmbunătăţeşte şi oamenii capătă simţ de răspundere.

Tov. Ministru TEOHARI GEORGESCU afirmă că „aceasta am ridicat din cauza lipsei de tristă memorie, că am scăpat în trecut problema legionară şi la fel şi acum cum ai arătat problema P.N.T. Am avut din păcate; cînd întrebam tovarăşii cum merge, ei îmi spuneau că nu mişcă.

Tov. General Lt.  PINTILIE afirmă „am avut şi mai avem dese lipsuri, fără ca să exagerăm; cînd tov. vin şi analizând cu ei munca prin prizma  autocritică, scot la iveală lipsurile lor. În concluzie la întrebare, se observă îmbunătăţirea, iar noi cu conducerea trebuie să muncim mult pentru ca să ajungem să judece prin prizma luptei de clasă.
Dacă am analiza pe compartimente vom observa că nu am reuşit pînă azi să pătrundem fiecare problemă, nu datorită că nu am văzut, ci din cauza muncii noi; cam greu mă descurc în hârtii; am luat angajamentul ca în toate sectoarele să întăresc munca."

Tov. Ministru TEOHARI GEORGESCU întreabă „aş vrea ca tov. Pintilie să-mi arate cum a fost mânuit şi întrebuinţat bugetul. Dacă au fost deturnări de fonduri şi dacă s-a făcut control asupra felului cum s-au mînuit sumele."

Tov. General Lt. PINTILIE răspunde: tov. MAZURU să arate acest lucru şi dacă va fi nevoie îl voi completa.

Tov. General Maior MAZURU afirmă următoarele: de fapt bugetul întocmit pe anul 1948/1949 a fost făcut pe baza unei analize a tuturor necesităţilor ţinîndu-se seama de faptul că pînă la acea dată Direcţiunile noastre Regionale nu au avut fonduri prevăzute pentru separarea localurilor, construirea aresturilor, mobiliere şi rechizite. În majoritatea cazurilor oamenii noştrii umblau cu cerşitul sau abuzau prin a cere dela diferite librării sau alte persoane străine, rechizite, maşini de scris, mobilier şi altele.
Acest lucru nu a putut să aducă decît prejudicii Instituţiei şi lipsă de autoritate organelor noastre.
La întocmirea bugetului am ţinut seama de toate aceste chestiuni şi am prevăzut cele necesare, reuşind să reparăm toate localurile, să construim aresturi şi garaje, să dotăm unităţile noastre cu mobilier nou, cu maşini de scris şi în majoritatea unităţilor şi cu maşini auto.
Pentru ca să putem urmări cum s-au întrebuinţat sumele repartizate, s-au înfiinţat registre tip pe toate unităţile, unde s-au înregistrat sumele repartizate şi felul cum au fost utilizate, făcîndu-se periodic controlul Cassei şi registrului pentru a vedea dacă corespund.
Pentru ca să uşurăm munca organelor exterioare, - toate operaţiile care privesc salariile - ştatele de plată cu fost întocmite lunar de Direcţiunea Generală astfel încît delegaţii au primit chitanţele şi banii fără ca să fie nevoie să întocmească ştate de plată.
În legătură cu deturnările, pot afirma că pînă în momentul de faţă din controalele făcute nu s-a putut constata nici un caz de asemenea natură.
Procedîndu-se în acest fel bugetul a dat posibilitatea să creem condiţiile necesare favorabile pentru ca munca să poată fi dusă în bune condiţiuni.

Tov. Ministru TEOHARI GEORGESCU „să tragem concluzii asupra raportului dat". Dela venirea tov. PINTILIE în munca aceasta am avut legătură destul de strânsă cu el, aproape că nu a fost zi să nu ne vedem; totuşi în aceste ocazii cu toate că s-au arătat unele lipsuri şi s-a discutat material, nu sa folosit metoda de a discuta organizat.
Va trebui să discutăm odată cu o parte din Directori şi apoi cu alta.
Tov. de cînd s-a reorganizat Securitatea s-au făcut paşi foarte serioşi, dacă am lua sub toate aspectele fără să scăpăm greşelile şi lipsurile putem spune că avem un organ cu o compoziţie serioasă. În perspectivă cu aparatul care îl avem şi prin perseverenţa muncii, prin linia trasată de conducere, se va observa că am îmbunătăţit munca într-un timp scurt, iar tehnica şi străduinţele elementelor muncitoare revoluţionare a dat rezultate. În linii mari părţile bune le cunoaştem.
Tov. nu ca o părere şi pe baza unei analize, Aparatul nostru este predispus dacă este condus bine să fie ceea ce dorim noi şi aceasta se va putea realiza dacă noi ne vom ocupa de el. Sunt lucruri pe care nu trebuie să le scăpăm niciodată. Dacă am scăpat problema legionară în trecut, ar trebui să arătăm că în situaţia în care ne găsim de dictatura proletariatului sarcinile vor fi mult mai mari. Deşi vom munci şi vom ridica oameni pentru a îndeplini sarcinile, totuşi vor veni alte probleme, alte sarcini.
Dacă luăm situaţia de acum 6 luni vom vedea că am crescut, dar şi sarcinile au crescut în această perioadă de timp. Noi trebuie să pregătim Aparatul pentru problemele de mîine. Avem acum Aparatul de Securitate care a intrat în probleme şi munceşte.
Tov. PINTILIE a vorbit despre scăpări, că muncind a scăpat problema partidelor politice. Noi trebuie să fim un aparat ajutător al Comitetului Central de muncă, şi nu numai să dăm lovitura duşmanului cînd vrea să ne atace ci să le şi prevenim.
Am discutat problema Partidelor de opoziţie. Securitatea este organul care isbeşte, cunoaşte şi care să poată să sesizeze existenţa unor organizaţii liberale sau titeliste, dacă acestea activează şi dacă munca lor este în contradicţie cu năzuinţele noastre.
Tov. PINTILIE, se pune problema la noi să nu ne sufoce materialul, ducem munca, dar mai trebuie să şi citim fiindcă e pericol ca din punct de vedere politic să facem greşeli.
Problema sioniştilor, taberelor din ţară, organizaţiilor fasciste. Există organizaţii legale cărora noi le-am dat aprobare în loc să venim să spunem că nu mai este necesar să existe (Titel, Bejean, tabere sioniste, etc.).
De ce Ministrul de Război a dizolvat organizaţiile subofiţerilor? Dacă spunem totuşi că este legal şi că îl am în evidenţă, ei pot folosi aceste organizaţii legale pentru munca lor ilegală. Să venim concret cu propuneri şi să spunem: „Iată asta este propunerea noastră" şi ea va fi luată în consideraţie dacă va fi documentată.
În acest fel nu va mai fi nevoie să urmărim toată banda lui Bejean.
Dar tov. nu vin cu rapoarte să spună că atunci cînd au fost arestaţi legionarii, aceştia au stat în casele chiaburilor şi deci trebuie să se propună ca acestora să li se ia posibilităţile de a-i sprijini. Ne facem noi multe greutăţi fără îndoială. Noi ne găsim în forma de guvernare în care nu ne putem conduce după forma veche de Stat.
Nu ne-am ocupat suficient de Aparatul de Stat, e datoria noastră şi vom putea fi traşi la răspundere.
Cazul dela Statistică, de unde trebuiau date afară toate elementele duşmănoase care umblă cu materialul de planificare al ţării. În Aparatul planificării au pătruns elemente duşmănoase pînă la conducere. Noi trebuie să punem concluzii îndrăsneţe, dacă nu se iau măsuri nu se poate face nimic, să se facă verificarea astfel punem şi Partidul în gardă.
La fel şi în învăţămînt. Iată de ce problema aceasta este o problemă serioasă în faţa Securităţii. De aceia am şi pus întrebarea dacă tovarăşii privesc problemele politiceşte. Aceasta este una din problemele cu care trebuie să fim obişnuiţi.
Tov. eu aş ruga ca în două, trei zile să vă spuneţi părerea asupra schemei de organizare aşa cum a fost făcută acum 5-6 luni, să vedeţi dacă corespunde şi să vedeţi scăpările care au fost la technic, pază, la Direcţii.
După aceasta să deducem dacă se poate mări schema sau se poate reduce, nu numai la efective ci şi la structură, dacă este cazul să se facă unele modificări.
Dacă observaţi şi în text aceasta faceţi propuneri ca să supunem pentru deslegare Secretariatului şi apoi să putem face o anexă şi completare.
Tov. sa făcut un efort mare în ce priveşte complectarea cu elemente muncitoreşti; să facem o sforţare, un efort mai ales la conducere, pentru a pune elementele necesare în aceste locuri.
- Să reducem numărul de locuri vacante, să luăm sarcina pe fiecare lună să complectăm Aparatul nostru. Nouă ne mai lipseşte din Aparat 22%. Aceasta se răsfrânge în muncă deoarece schema s-a făcut pe fiecare om, ori crescînd problemele orice om se simte lipsă. Problema în mare nu se poate duce datorită acestei lipse, nu se poate studia profund materialul, aşa că problema aceasta este o problemă principală pentru a completa efectivul necesar.
Aş mai ridica o problemă, consider că este o atitudine justă să dăm încredere Aparatului din ţară şi pe linia aceasta noi trebuie să mergem, dar consider că tovarăşii subapreciază forţele din provincie.
Dacă tov. pleacă în provincie, vor vedea câtă experienţă se poate căpăta. Acolo se poate vedea cum cresc oamenii politic şi profesional.
Dacă nu s-a putut mişca pînă acum, acum se poate face, lipsind o zi nu face decât să adauge ceva în favoarea muncii.
Trebuie avută încredere în oameni, însă sunt anumite probleme de care trebuie să se ocupe Direcţiunea Generală, iar dacă lăsăm acolo, putem pierde mult. Dacă anumite probleme sunt de importanţă să le aduceţi aici.
Problema Teregova trebuie legată cu problema externă. Bandele formează puncte de rezistenţă unde  duşmanii poate săşi arunce oamenii lor, - în perspectivă trebuie să vedem unde poate să meargă lucrurile.
Modestia şi simplicitatea, arată nivelul şi capacitatea oamenilor. Acest lucru trebuie transmis şi jos.
Care sunt anumite probleme care tovarăşii trebuie să le analizeze aici. Tov. cred că ar trebui să discutaţi puţin asupra clarificării anumitor termeni. Noi vorbim de grupe de terorişti. Ce înţelegem noi prin terorist? Noi avem alt aspect al diversiunii. Discutaţi această problemă fiindcă noi avem aveastă problemă. Pentru mine un terorist înseamnă acela care atentează la viaţa conducerii.
Tov. mai departe s-a ridicat problema abaterilor disciplinare. Sigur este o problemă care poate să supere. Creşte un om şi vezi că are darul beţiei; uşor nu poţi aduce alţi oameni. Oamenii i-am luat din cîmpul muncii şi ar trebui să veniţi cu propuneri să-i băgăm în şcoală, fiindcă în majoritatea lor nu au o pregătire politică. Noi le-am dat numai atenţia materială. Ce putem să facem să-i băgăm în şcoală, aceasta e posibil deoarece ei nu lucrează pînă la 10 în fiecare seară. Să facem  şcoli de cadre politice. Lipsa nivelului politic face ca omul să alunece mai uşor pe panta lipsurilor. Pînă punem organizaţia pe picioare se poate să se mai întâmple aceste lucruri. Ce putem face pe această linie - şcoli serale.
Ultima problemă, experienţa deplasării în ţară.
Tovarăşii îşi vor face un obiceiu de a pleca. Prezenţa lor la faţa locului le va da posibilitatea să cunoască realitatea pe teren, ei vor putea da un sprijin imediat.
Săptămîna viitoare să ne adunăm să stabilim şedinţe cu doi, trei Directori.

p. Conformitate
GENERAL MAIOR DE SECURITATE
V. Mazuru

(Interval a respectat întocmai grafia documentului)