Club - Interval

Ruxandra Novac

xxx

acolo in vechea benzinarie

toate lucrurile ma strigau asa.

,Loser' -era scrasnetul carpei din usa

asa tipatul scaunelor

asa hohoteau scaietii si literele se scriau singure pe tencuiala afumata.

acolo stateam. Aveam o radiografie de la cinci ani si ma holbam

la ea in nestire. Anii acestia vinetii, cutitele grase

lovesc cu putere. Ce mai caut acum, secerat

de ce mai izbesc cu pumnii cimentul

printre piciorusele stramosilor veniti sa-mi masoare puterea?

,Tu, puisorule, tu esti cel care pierde, se induiosa unul,

noi am avut dreptate, nu-i asa, sufletel...'

Sufletul meu era afara.

Matura si i-am spus sa puna apa la fiert sa ne bem cafeaua

a venit ranjind galben a zis himm...

de ce, zic, hai nu fi ... ce rost mai au acum toate astea? ar trebui

sa ne impacam

sa ne bem cafeaua

Sufletul lamurit pune ibricul pe foc si crantane niste paine prajita

Apa fierbe, amintirile crapa, puterea mea mi se despica sub piele sub

cerul lepros, rosu, senin.

xxx

ochiul meu intre zemurile putrede ale carnagiului

si mana mamei zbarcita intinsa spre lume

ce lehamite de mine in noaptea asta, de sporii iubirii

de corpul lucios pe care-l mai locuiesc

aici, la marginea abatorului

cu oligofrena, imorala convingere

ochiul meu intr-o frumoasa compotiera de cristal

ochiul meu vorbindu-mi ca o mama

ochiul meu galben

ochiul meu ingropat

noaptea trece acoperindu-ma iar

cu scheletele pestilor, trestii, fiole albe, femei cu capete

de lacusta

flecarind sub pamant

ce sa mai inteleg, ce e realdin ce traiesc

bajbaind pe la subsuorile memoriei

sunetul dens al carnii pe oase, frica?

ochiul meu, tu, ca o plaga matasoasa, docila

xxx

spaima ne-a adunat intr-unul singur

spaima de catelul pamantului, de seringi, de cei care ne obliga sa

ne lasam de fumat

spaima de lobotomie, spaima de damblagire

de domnul contabil, de a nu crapa decat dupa treizeci de ani

spaima cumplita de cei ce ne ocrotesc

spaima de omul - pasare, spaima de Bob din Twin Peaks.

Spaima, femeia cu parul rosu, cu mainile rosii, cu barba rosie cu

tocuri inalte cu ciorapi lycra

frecandu-se de fermoarul blugilor tai

paianjenul viu mort care iese din mine

Spaima ne-a adunat intr-unul singur

de-a lungul unghiilor

ou cu unghii sunt

mirt cu unghii carnoase

tu mergi dincolo de pantecul zilelor noastre de rictusul fara greseala

tu esti mustul ce curge din glezna odaii

si micuta moartea care clantane la fereastra.